Cu punctualitatea cu care şi-a obişnuit cititorii încă de la apariţie, BULETINUL ASOCIAŢIEI BALINT a apărut recent cu nr. 50 (iunie 2011). îinând seama că e vorba de o publicaţie trimestrială, numărul acesta „rotund“ marchează, de fapt, peste 12 ani de apariţie neîntreruptă. Fapt consemnat şi de redactorul şef, dr. Albert Veress, într-un scurt editorial în care, după ce aminteşte drumul parcurs de Buletin, arată că cele 50 de numere însumează cca 1.400 de pagini. La această aniversare, urăm colectivului redacţional să se îndeplinească dorinţa exprimată de cel ce semnează editorialul: să apuce să vadă şi nr. 100.

   Amplu, variat şi interesant, sumarul acestui număr se deschide cu eseul „Practica grupului Balint de la ludic la absurd, sau ne dorim un «grup Balint pentru gospodine»?“, semnat de un vechi şi constant colaborator al publicaţiei, dr. Almos Bela Trif, care relatează un caz întâlnit în SUA, unde se află de câţiva ani. Subliniind importanţa liderilor în practica grupurilor Balint, autorul prezintă activitatea necorespunzătoare a doi asemenea „conducători“ care nu permiteau exprimarea de către participanţii la grup a niciunei opinii diferite de a lor. Ceea ce a prilejuit eseistului să formuleze o serie de consideraţii privind nevoia de a ameliora standardele practicii de grup, dar şi pregătirea teoretică a participanţilor, mai ales a celor tineri. „O întâlnire“ îşi intitulează dr. Stelian Cîntea (Braşov) articolul în care examinează, prin prisma analizei existenţiale şi a logoterapiei, o situaţie cu potenţial conflictual apărută în relaţia dsale ca medic de familie cu un pacient, dl T. (60 de ani), ce s-a dovedit a fi o persoană mai dificilă. Pornind de la acest caz, medicul braşovean prezintă unele concepte ale teoriei şi practicii analitice-existenţiale, relevând valoarea acestora în raport cu dezvoltarea fiecăruia ca persoană. cn acest context, merită de reţinut una din „învăţăturile“ trase de autor după această situaţie şi care reconfirmă faptul că stabilirea unor relaţii personale – mai ales între medic şi pacient – nu se poate face pe baza unor reţete, scheme, tehnici prestabilite. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.