Newsflash
Cultură

Concert eclectic şi amabilităţi

de Anca FLOREA - ian. 22 2015
Concert eclectic şi amabilităţi
   Primul concert oferit în acest an de Filarmonica bucureşteană s-a dorit, poate, o prelungire a celor tradiţionale de Anul Nou, mai lejere şi amalgamate, continuând concertele prezentate la Opera din Iaşi în vară ori în deschiderea stagiunii curente. Aceeaşi „echipă“ a evoluat în pagini din opere celebre, alternând cu celebre fado. De această dată, dirijorul Gabriel Bebeşelea a optat pentru o pondere a secvenţelor simfonice sau corale din opere îndrăgite de public. Orchestra a sunat excelent, inclusiv în intervenţiile solistice, în uverturile la Forţa destinului şi Vecerniile siciliene de Verdi, în Intermezzi din Cavalleria rusticana de Mascagni şi Manon Lescaut de Puccini, susţinând şi uneori acoperind corul în pagini din Ernani, Trubadurul, Nabucco de Verdi, Carmen de Bizet sau Madama Butterfly de Puccini. Acest din urmă fragment a fost notat, cel puţin surprinzător, coro a bocca chiusa, deşi oricum a fost rezolvat ca o vocaliză, nicidecum „mut“ – maestru de cor, Iosif-Ion Prunner. De altfel, toate titlurile au fost păstrate în original, până şi Aragoneza din Carmen fiind notată Aragonaise. Mi se pare o exagerare inutilă şi preţioasă, pentru că spectatorii vor doar să ştie ce ascultă, fără să fie, obligatoriu, poligloţi.
   Acelaşi „sistem“ s-a păstrat şi pentru ariile interpretate de soprana Elena Moşuc, reputată solistă ce revenea astfel după mulţi ani pe podiumul Ateneului, abordând un repertoriu pentru voci lirice „pline“, dar cu o coloratură bogată şi cu acute (sau… contra-acute) sigure şi spectaculoase. Şi-a pus astfel în valoare calitatea timbrală şi supleţea cântului. Faţă de maniera în care a rezolvat acele arii în precedentele sale apariţii, la Iaşi sau la sala Radio, am remarcat cu reală plăcere apropierea pregnantă de stilul verdian. A renunţat la elementele specifice unui belcanto ce nu-şi are locul în partiturile respective. În acea seară a ales arii din Ernani (de-a dreptul amuzant scrisă în programul de sală „aria Elvirei Surta e la notte/Ernani involami/Tutto sprezzo“) şi Vecerniile siciliene, iar ca bis, La Rondine, de Puccini, de asemenea frumos cântată, dar cu „ecouri“ mai curând donizettiene (portamento-uri, filato-uri, pianissime în crescendo etc.).
   Elena Moşuc a cântat alături de GonÎalo Salgueiro, un solist de fado foarte bine cotat în Portugalia, cu care soprana colaborează în ultima vreme în ceea ce ei au numit „Operfado“. Solistul a prezentat câteva piese de gen, prioritar melancolice, cu o abundenţă de fineţuri şi ornamente bine rezolvate, cu un glas tenoral suplu şi maleabil, dar apelând permanent la microfon, ceea ce sub acea cupolă nu prea se acceptă. De altfel, până şi Elena Moşuc a folosit, în duetele de gen, microfonul, deşi vocea sa amplă şi penetrantă chiar nu ar fi avut nevoie de asemenea ajutor, mai ales în condiţiile unei acustici de calitatea celei din Ateneu. Şi mulţi au fost uimiţi să constate că, poate din amabilitate faţă de partenerul de scenă, a apelat la microfon până şi în Brindisi din Traviata verdiană, care a încheiat concertul, după ce solistul a stârnit simpatia cântând, în limba română, Ciobănaş cu trei sute de oi.
   Privită în ansamblu, a fost o seară relaxată, cu muzică bună şi bine interpretată, în care corul şi orchestra Filarmonicii au evoluat excelent, sub bagheta unui tânăr dirijor cu gestică precisă şi expresivă, reuşind să obţină o frazare generoasă şi o paletă coloristică bogată. Am admirat o soprană de talie internaţională pe care, într-un final, Filarmonica a invitat-o în stagiune, fie şi pentru un asemenea program eclectic, alături de un oaspete atipic în acel context, constituind, eventual, o „pată de culoare“ pentru mulţi dintre melomanii-abonaţi, poate mai conservatori când este vorba despre serile de la Ateneu, iar pentru alţii – o surpriză agreabilă. Iar aplauzele, iniţial destul de rezervate, lăsând adesea soliştii să iasă din scenă într-o tăcere jenantă, au crescut spre final, când admiratorii şi cei cuceriţi totuşi de farmecul interpretării şi poate chiar de acel mozaic muzical au ovaţionat îndelung, compensând cumva acele „goluri“ neplăcute în reacţia celor din sală.
   Dar important este că primul concert din an a adus ceva aparte şi că, până la urmă, a avut succes. Cât priveşte apetitul publicului abonat de decenii la Filarmonică pentru astfel de experimente, rămâne de testat la o viitoare tentativă de acest gen. Sunt melomani care urmăresc şi programele „comerciale“ de la Sala Palatului, dar când intră la Ateneu au cu totul alte aşteptări, dovadă elocventă fiind rezerva lor marcată şi dezamăgirea uimită a multora.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe