Preconizat în urmă cu un an, Concursul
internaţional de canto organizat de Teatrul Liric din Craiova s-a concretizat
abia acum, prima ediţie derulându-se în cadrul tradiţionalului Festival „Elena
Teodorini“, juriul – preşedinte italianul Giampiero Sobrino – acordând premiul
I sopranei Diana Ţ ugui şi, ex aequo, lui Dragoljub Baji´c din
Serbia; apreciata solistă a teatrului-gazdă a primit şi premiul publicului şi
pe cel special (probabil cu perspective de colaborare la Zürich), dar au fost
recompensaţi şi alţi tineri care, în parte, sunt deja cunoscuţi şi apreciaţi în
ţară, precum baritonii Sándor Balla (de la Opera Maghiară din Cluj) sau Cătălin
Ţ oropoc (Opera din Constanţa).
Câteva zile mai târziu, la Bucureşti a avut
loc ediţia a V-a a Trofeului „Ion Dacian“, de asemenea inclusă într-un festival
– „Viaţa e frumoasă“ –, oferit de teatrul care acum a devenit „de operetă şi
musical“, păstrând şi numele lui Ion Dacian, „prinţul operetei“, care însă nu
mai are nimic în comun cu structura repertorială actuală. De fapt, nici
concursul nu s-ar mai lega de memoria tenorului atât de îndrăgit cândva, pentru
că tinerii abordează prioritar pagini de musical sau chiar pop-rock, mult mai
ofertante pentru cei care preferă mişcările scenice… adecvate şi zona muzicii
care „beneficiază“ de microfon, ceea ce în genul operetei ar fi (cel puţin în
principiu) inacceptabil.
Şi totuşi,
ca şi anul trecut, până şi cei câţiva care au optat pentru arii de gen au
cântat cu „lavalieră”, deşi în majoritate sunt absolvenţi ai claselor de canto
la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Deloc întâmplător, şi
înscrierile s-au făcut la UNMB, proiectul fiind „realizat cu sprijinul
Centrului de excelenţă“ condus acolo de Mihai Cosma; el a fost preşedintele
juriului, iar membri Marius Ţ eicu,
Eleonora Enăchescu, Oltea Şerban-Pârâu, Alfredo Pascu. În urma preselecţiei, în
competiţie au rămas 24 de solişti, după cum au menţionat prezentatorii
programului – Diana Niţu şi Victor Bucur –, evoluând onest, bine sau chiar
foarte bine, acompaniaţi la pian (de fapt la o clavinova amplificată peste măsură)
sau cu negativ de orchestră. Culmea este că până şi cele două-trei arii din
operete au fost… dublate, pentru că le-am ascultat de două ori în interpretări
diferite – să nu fi ştiut candidaţii că mai există numeroase alte arii superbe
pe care să le abordeze pe scenă? Dar dacă juriul a permis un astfel de sistem,
am ascultat de două ori aria din Sylvia –
remarcând glasul şi expresivitatea Claudiei Caia –, apoi cea din Giuditta – foarte promiţătoare datele Dianei Alexe, elevă în clasa a XI-a,
dar şi cele ale Silviei Micu –, din Contesa
Maritza – remarcându-se Mihaela
Alexa –, dar şi din musicalul Cabaret –
Oana Berbec şi Cosmina Soare; au atras atenţia şi Plamenka Anghelova, Olga
Caia, Eliza Nirlu, mai puţin vocile masculine, firave şi la propriu şi la
figurat. Dar juriul a ales să ofere trofeul Irinei Luisa Popa – un glas şi o
interpretare de o forţă stranie –, premiul publicului cucerindu-l, pe bună
dreptate, un trio (nu prea poate fi considerat terţet) de un comic şi o
sincronizare… coregrafică ce au stârnit entuziasmul unui public obişnuit cu
discotecile sau cu formaţiile „la modă“, apreciind la superlativ momentul Dancing Queen realizat de Mihaela Alexa, Silvia Micu, Valentin Trandafir.
Desigur, premiile au fost multiple, dar cei pe care i-am apreciat nu prea s-au
regăsit printre laureaţi, totuşi Diana Alexa a primit premiul pentru cel mai
bun solist sub 18 ani, Plamenka Anghelova doar premiul pentru actorie, iar
Mihaela Alexa s-a aflat (şi) printre cei premiaţi de Centrul de excelenţă; în
schimb, Ana Cebotari a obţinut premiul Radio România Cultural. Rămâne de văzut
în ce măsură numele laureaţilor vor figura pe afişul teatrului, dar cu
certitudine Evelin Marinaş şi Cosmina Soare – care, sincer, în preferinţele
mele de spectator au trecut neobservate –, vor cânta în concertele stagiunii,
onorând astfel premiul respectiv. Cine va mai aborda însă marile operete
gustate oriunde în lume? Probabil este o întrebare retorică. Rămâne ca publicul
să urmărească evoluţia celor aleşi de juriu şi să constate dacă părerile unora şi
altora se confirmă sau nu.
