Perioada care precede vremea vacanței mari a devenit, în ultimii
ani, deosebit de efervescentă din punct de vedere cultural, cu evenimente
gândite parcă pentru a ne oferi o rezervă de amintiri frumoase pentru zilele
fierbinți din miez de vară. Muzeul Național de Artă al României a găzduit, până
la jumătatea lui Cireșar, la propunerea Ambasadei Japoniei la București,
expoziția de gravură contemporană „Visul Pământului”. Au fost expuse 45 de
lucrări semnate Noriko Yanagisawa, aflată la a doua întâlnire cu publicul
român, după cea din 1999. La o primă privire, gravurile pot să pară îndepărtate
de vechea tradiție a stampei japoneze. Însă adăstarea în fața fiecărei lucrări,
intrarea în universul creativ al artistei reușește să scoată la lumină
legăturile sale indisolubile cu regiunea de baștină, prin subtilitatea liniilor
folosite ori prin reluarea unor metafore și alegorii ce evidențiază un anume
gen de sensibilitate, ajunsă la deplină maturitate după cinci decenii de
activitate. Fără să se dezvăluie privitorului din primul moment, expoziția a
putut fi apreciată în întreaga sa complexitate doar după o contemplare tihnită
a fiecăreia dintre gravuri și prin imersarea în atmosfera creată de ansamblul
acestora în sălile muzeului.
Din vechime sosește până în zilele noastre și alfabetul
chirilic, care a devenit protagonistul unei inedite expoziții, organizată de
Ambasada Republicii Bulgaria în România la Muzeul Național al Hărților și
Cărții Vechi. Prilejuită de sărbătorirea, la sfârșit de mai, a Zilei educației
și culturii bulgare și a scrierii slave, această inițiativă culturală ne
dezvăluie o parte importantă a culturii unui popor vecin. În același timp, este
dezvăluită și o parte a propriului nostru parcurs istoric, în condițiile
folosirii îndelungate a alfabetului chirilic în scrierile religioase, și nu
numai, pe teritoriul Țărilor Române. Legătura cu prezentul a fost creată prin
prezentarea fonturilor chirilice autentice folosite în tipografia modernă.
Acestea îl au ca autor pe prof. Chiril Gogov, ilustrator de carte, grafician,
desenator, cel care a desenat și proiectat monedele și bancnotele bulgărești din
perioada 1996–2002 și a contribuit la crearea stemei actuale a Republicii
Bulgaria. Panourile din expoziție reprezintă scrierea contemporană, dar
elementele ilustrative ne duc cu gândul și la vechile cărți de cult decorate cu
înflorituri și imagini de sfinți.
Bine ascunse de vegetația luxuriantă, popoarele care trăiesc în
jurul fluviului Amazon continuă să fie și astăzi misterioase și exotice pentru
cei mai mulți dintre noi. Din dorința de a dezvălui măcar un pic din existența
lor prezentă, care, deși este contemporană cu a noastră, pare totuși să se
desfășoare într-o altă epocă istorică, Institutul Cervantes și Ambasada
Republicii Peru ne-au invitat la expoziția de fotografie Perú Amazónico –
Amazonia peruană. Cei 18 fotografii ne provoacă la o călătorie prin regiunea
cea mai extinsă a țării, din punct de vedere al suprafeței, dar în același timp
mult mai puțin cunoscută, comparativ cu orașele incașe din munții Anzi ori
coasta Pacificului. Chipuri ce par dăltuite în piatră sau desprinse dintre
liane, peisaje care îți iau răsuflarea ori rodul muncii manuale a omului, sunt
tot atâtea fațete ale numeroaselor triburi care își duc viața cumva dincolo de
timp și de tehnologie. Ele păstrează aproape nealterat un mod de trai de care
merită să ne aducem aminte.
Încheind periplul într-o zonă geografică mai apropiată, revenim
în Europa, în îndrăgita Italie, mai exact la Napoli, oraș pe care l-am
redescoperit prin ochiul și pensula lui Alin Daniliuc. Tânărul artist plastic
ne-a prezentat la Institutul Italian de Cultură, în cadrul expoziției de
acuarele „Vivere Napoli”, întregul univers al unui loc fascinant. În acel loc
se intersectează trepidanta viață modernă cu vestigii care se pierd în trecutul
îndepărtat, în care marea și relieful înalt se îngemănează armonios. Aici,
ritmul existenței pare adesea să se continue imperturbabil, cu oameni ce
practică meserii și azi la fel ca odinioară. La fel de interesant a fost să
aflăm de la arhitectul Agostino Bossi, napoletan pasionat de istoria orașului
său, cum s-a păstrat de-a lungul secolelor structura urbană, și cum există
construcții suprapuse grecești, romane și mai noi. De asemenea, aflăm și cum a
decurs extinderea orașului atât de-a lungul coastei, cât și spre interior. Și
dacă plimbările în căutare de locuri răcoroase vă vor purta pe Aleea Alexandru,
Institutul italian ne mai invită până la sfârșitul lui Cuptor la expoziția de
pictură „Armonie și culoare” a unui artist în devenire, în vârstă de doar 11
ani, Andrei Pennazio.
