Din curiozitate, dar şi din dorinţa de a-şi schimba starea psihică şi
emoţională, oamenii au ajuns să consume din ce în ce mai multe băuturi
alcoolice. La îndemână şi uşor de produs prin mijloace improvizate, berea,
vinul şi rachiul au devenit, în unele culturi, nelipsite de la mesele principale.
Totul ar fi început acum vreo zece milioane de ani, când omul primitiv ar fi
mâncat fructe putrezite şi fermentate, ceea ce i-ar fi declanşat o stare de
bine şi i-ar fi stimulat curiozitatea să cerceteze şi să perfecţioneze acest
proces. În susţinerea acestei ipoteze, cercetătorii s-au bazat pe identificarea
unei singure mutaţii genetice într-un grup de enzime ce facilitează
metabolizarea etanolului. Apariţia ei la omul primitiv a coincis cu „coborârea
din copaci“ şi adaptarea la „viaţa cu picioarele pe pământ“. Enzimele digestive
din grupul alcool-dehidrogenazei 4 sunt primele care vin în contact cu etanolul
ingerat şi au fost identificate în stomacul, pe limba şi în faringele
primatelor.
În aproape toate civilizaţiile
antice există dovezi de producere şi depozitare a băuturilor alcoolice obţinute
prin fermentarea (şi mai târziu prin distilarea) cerealelor, orezului şi
fructelor. Alcoolul a fost de la început indicat pentru a creşte buna
dispoziţie, a uita de necazuri, a scăpa de anxietate şi depresie, ca
dezinfectant al plăgilor şi uneori, ca hidratant şi înlocuitor al apei.
Dacă, în cantităţi mici, poate
avea şi efecte benefice, consumat zilnic şi în cantităţi mari, contribuie la
apariţia a numeroase boli, accidente şi delicte. În Europa, unul din zece
decese (4–6% la nivel mondial) are legătură cu consumul de alcool. În jur de
două sute de probleme de sănătate diferite sunt cauzate de consumul de alcool,
acesta fiind, după fumat, al doilea factor de risc important în dezvoltarea de
numeroase afecţiuni (cancer de sân, boli cardiovasculare etc.).
La nivel individual, unele
afecţiuni ale ficatului sunt în întregime urmarea consumului de alcool. Faptul
că omul modern are probleme de sănătate după consumul excesiv de alcool s-ar
explica prin faptul că încă nu a avut timp să dezvolte gene capabile să
metabolizeze suficient etanolul. La o parte din populaţia din Asia de Est
(China, Japonia, Coreea) există o mutaţie genetică care împiedică producerea
enzimelor ce metabolizează alcoolul la nivel hepatic, ceea ce determină
acumularea de produşi metabolici la acest nivel şi apariţia a numeroase
simptome: cefalee, ameţeală, greţuri, palpitaţii.
Deşi este recomandat în ghiduri,
din raţiuni de încălcare a intimităţii, pentru ca pacienţii să nu se simtă
stânjeniţi sau pentru a păstra o bună relaţie, medicii nu întreabă întotdeauna
despre consumul de alcool. Odată pusă întrebarea, pacientul nu evită să spună
cât alcool, droguri, sare, dulciuri sau grăsimi consumă de fapt. Pentru
obiectivarea consumului de alcool există semne pertinente, cum ar fi creşterea
tensiunii arteriale, dispepsia, mirosul respiraţiei sau testele de laborator
anormale. Unii profesionişti din sănătate susţin că, în caz de dubiu privitor
la consumul de alcool, dublarea cantităţii declarate de pacient este mult mai
aproape de cea consumată în realitate.
Nici prin anchete nu se poate
stabili cu exactitate cât alcool se consumă. Într-un studiu publicat în BMC
Medicine (Bellis et al., 2015), se afirmă că în multe ţări există o mare
diferenţă între consumul de alcool vândut şi cel declarat. De exemplu, în
Anglia, în anchete se declară doar 60% din alcoolul vândut. Ceea ce a adus în
discuţie calitatea anchetelor publice şi a rezultatelor ce reies din analiza
lor. Cercetătorii pledează pentru măsurarea şi corelarea cantităţii de alcool
în asociere cu diferite evenimente (căsătorie, celebrări, botez, participare la
festivaluri sau petreceri cu prieteni) şi perioade din viaţă (după un deces, în
preajma sărbătorilor de iarnă, şomaj, singurătate, departe de casă, vacanţă
etc.). Astfel, anchetele ar trebui să conţină întrebări ţintite şi nu, la modul
general, „câte pahare de vin consumaţi zilnic/săptămânal“. În acest fel, se pot
monitoriza mai bine tendinţele consumului de alcool în rândul populaţiei şi
regândi măsurile de prevenţie. În prezent, stabilirea vârstei limită la
vânzarea băuturilor alcoolice, interzicerea consumului în anumite spaţii
publice/instituţii, precum şi limitarea până la interzicere a reclamelor,
creşterea taxelor şi a preţurilor sunt principalele măsuri menite să scadă
consumul de alcool, în creştere la nivel mondial şi în rândul tinerilor.
Din păcate, studiile iau în
calcul doar alcoolul vândut şi produs legal. Piaţa neagră a alcoolului produs
în multe ţări, printre care şi România, din fructele şi strugurii din jurul
casei, este greu de estimat, la fel şi consumul nedeclarat, având în vedere că
paharele au diferite capacităţi, iar sticla nu este numai de un litru.