Dacă timp de
două luni tentațiile pentru melomani au fost destul de timide, acum, în prag de
primăvară, pare că viața muzicală se mai înviorează și chiar se pregătește să
ne „aglomereze“ agenda cotidiană, ceea ce nu e rău deloc. Programul de
cercetare lansat de ARCUB în urmă cu un an, cu ocazia participării
Bucureștiului în competiția pentru „Capitala europeană culturală 2021“, a ajuns
într-o nouă fază. Multe analize statistice, scheme, grafice și rezultate ale
unor sondaje referitoare la zonele de cultură agreate de marele public s-au
regăsit în studiul realizat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare
Culturală, în perioada iulie–august 2015, pe un eșantion de 1.068 de persoane,
cu vârsta peste 14 ani, prezentând o eroare de maxim +/- 3%, la un nivel de
încredere de 95%.
Sincer, nu mă
prea atrage ideea de a încadra iubitorii sau consumatorii de cultură în
asemenea clasificări și raportări la cifre, ba chiar nu știu în ce măsură
reflectă cu adevărat realitatea din care facem parte fiecare dintre noi. De
aceea notez, pur și simplu, câteva date din concluziile raportului, din care
rezultă, de exemplu, că 45,1% din respondenți preferă comediile, 31,2% sunt
interesați de teatrul clasic, iar 11,6% de cel contemporan – în care există
deopotrivă și comedie, și dramă. Nu înțeleg de ce opera, opereta și concertul
simfonic se încadrează la „cultura elitistă“, iar teatrul nu, însă cert este că
din raport reiese că „se înregistrează tendința constantă de non-consum atât la
nivel național“, cât și în Capitală, chiar dacă sălile sunt frecvent arhipline
și cu casa închisă. Aflăm că 12,9% din cei intervievați merg la operă sau la
operetă (dacă mai avem așa ceva), iar 10,7% la filarmonici, intrând în discuție
și accesarea internetului, dar fără a se ține seama că o parte din evenimente
se transmit în direct pe diferite site-uri și că mulți participă în acest fel
la evenimentele respective. S-a vorbit și despre „consumatorul domestic“, cel
care se uită mult la televizor, deși există și posturi de cultură, de muzică,
pe care pot să urmărească spectacole sau concerte superbe, deci acele procente
devin relative. Mai rezultă că producțiile oferite în aer liber sunt mai
atractive, iar „motivațiile de amuzament și intelectuale sunt cele care domină
în rândul bucureștenilor“. Cred însă că preocupările intelectuale nu exclud
amuzamentul. Există și consumatori care frecventează festivalurile, dar autorii
studiului nu le menționează la categoria „mersul la concert“ și se opresc doar
la Festivalul „Enescu“, la cel de muzică veche, la SoNoRo sau la „Viața e
frumoasă“, care, culmea, exact în 2015 nu a prea existat. Și totuși stagiunea
estivală de la Ateneu – Festivalul „Vara
magică“ umple sălile de ani buni, precum și „RadiRo“ în care evoluează
orchestre radio din lume.
Desigur că
iubitorii de cultură au un fel de „nișă“ a lor, microbiștii sau amatorii de
cluburi și discoteci sunt mult mai numeroși, dar citind asemenea studii din
care rezultă că „în cazul locuitorilor din București avem un consum în spațiul
public de tip omnivor, ce include bricolarea mai multor tipuri de oferte din
diverse domenii culturale“, mă simt pusă în „cutiuțe“ și „sertărașe“, încadrată
la „cât la sută“, alături de cei mulți ca mine, atrași de frumos, de
interesant, de tot ce înseamnă artă. Dacă asemenea structurări vor conduce la o
strategie cu elemente concrete pentru atragerea potențialilor vizitatori ai
unui București, capitală europeană culturală, vom vedea. Până atunci însă, cei
interesați pot să citească studiul respectiv, care notează și că interesul
pentru film și carte a scăzut, deși cinematografele de la mall-uri sunt pline, iar la târgurile de carte e
aglomerație mare, și să constate în ce „căsuță“ se văd incluși, deși eu prefer
să mă duc, în continuare, la spectacole și concerte, fără „complexul“ elitist.
