Care sunt strategiile de adaptare psihologică utilizate de pacienţii aflaţi la finalul vieţii? Răspunsul a fost dat la cea mai recentă întâlnire a Atelierului de Filosofie şi Antropologie Medicală de la Cluj-Napoca. Prezentă la eveniment, dr. Bianca Mureşan semnează o amplă relatare.

"> Coping religios şi... alţi demoni - Viața Medicală
Cultură

Coping religios şi... alţi demoni

de Dr. Bianca MUREŞAN - ian. 30 2013
Coping religios şi... alţi demoni

Care sunt strategiile de adaptare psihologică utilizate de pacienţii aflaţi la finalul vieţii? Răspunsul a fost dat la cea mai recentă întâlnire a Atelierului de Filosofie şi Antropologie Medicală de la Cluj-Napoca. Prezentă la eveniment, dr. Bianca Mureşan semnează o amplă relatare.

   Alegem la întâmplare câteva locuri pe hartă din diferite puncte ale globului şi privim mai departe în sufletul acelor oameni care se întreabă dacă lumea îşi va aminti numele lor. Oameni care şi-ar dori măcar o dată să mai simtă că ard pe dinăuntru doar pentru a nu uita că încă trăiesc. Sunt bolnavii terminali, cei cu boli cronice grave. Nu îşi doresc să plece prea curând, nu vor să ştie când vor muri, nu vor să afle încotro se îndreaptă ori dacă drumul lor are un singur sens. Nu vor să fie treziţi atunci când visează că mâine ar putea fi „prima zi a restului vieţii lor“. Cu toate acestea, adevărul le este oferit drept bonus. De cele mai multe ori, nouă, medicilor, ne revine dificila misiune de a-i aduce faţă în faţă cu boala sau moartea. Din acel moment, totul se schimbă, începe lupta cu... propriii lor demoni.
   Teama de boală şi de moarte sunt două prezenţe constante ale existenţei umane, adânc întipărite în codul conştiinţei, iar pentru a le face faţă oamenii ridică bariere de protecţie îndreptate împotriva conştientizării lor. Paradoxal, pentru că însăşi absenţa conceptului morţii ar putea duce la o aplatizare a sensibilităţii faţă de viaţă, ori acest fapt devine vizibil atunci când cei mai mulţi din rândul celor care se confruntă cu neputinţa în faţa suferinţei îşi impută aşa-numita stare de uitare a fiinţei (Heidegger) anterioară îmbolnăvirii. Anticiparea morţii trezeşte adevăratul sine (Sf. Augustin), iar confruntarea cu acesta îi poate releva individului zădărnicia existenţei sale de până atunci. Aici este cheia ce deschide accesul spre înţelegerea mecanismelor adaptative care intră în acţiune ca răspuns la stresorul reprezentat de boală sau moarte. Dezvoltarea unui coping funcţional în sensul capacităţii sale eficiente de adaptare la factorii cu impact negativ şi de minimalizare a perturbărilor pe care situaţia critică o produce în viaţa pacientului, astfel încât să permită în final depăşirea acesteia, se poate concretiza prin prisma unui proces de schimbare la nivel personal, uneori mai greu de acceptat şi înfăptuit pentru că presupune o renunţare la o parte din sine. Ulterior însă, păşind pe o treaptă superioară de înţelegere, prin construirea în timp a unor strategii şi atitudini pozitive, omul bolnav poate să-şi descopere propria spiritualitate, iar cu ajutorul ei să acceadă spre următorul nivel, cel al vindecării relaţionale, care, în timp, ar putea să-i faciliteze drumul spre o posibilă vindecare biologică.
   În cele ce urmează, vă invit într-o călătorie virtuală în lumea Atelierului de Filosofie şi Antropologie Medicală organizat la Cluj-Napoca, la Clinica Medicală II, de prof. dr. Dan L. Dumitraşcu, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca, în calitate de gazdă, şi de conf. univ. Király V. István, de la Catedra de filosofie sis­te­matică a Universităţii „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca, în calitate de moderator al dezbaterilor. Tema discutată în cadrul întrunirii din 9 ianuarie a.c. s-a referit la adaptarea psihologică religioasă a pacienţilor cu boli maligne, parte a unui proiect de studii postdoctorale în domeniul eticii politicilor de sănătate – „Studiu interdisciplinar al factorilor de impact asupra demnităţii pacienţilor terminali“. Prezentarea a fost susţinută de dr. Andrada Pârvu, asistent universitar la Disciplina hematologie din cadrul UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca, în prezent cercetător postdoctoral în domeniul eticii medicale, totodată autoare şi coautoare a numeroase lucrări medicale expuse în contextul unor manifestări ştiinţi­fice naţionale şi internaţionale. Pornind de la studiile iniţiate de Kenneth Pargament, autoarea prelegerii îşi propune o trecere în revistă a principalelor strategii de adaptare psihologică utilizate de pacienţii ter­minali, identificând copingul religios ca fiind unul din cele mai frecvent raportate în literatura de specia­litate. Este cunoscut faptul că, atunci când oamenii se confruntă cu adversităţi de tipul afecţiunilor grave care le ameninţă viaţa, unii dintre ei îşi găsesc refu­giul în spiritualitate şi religie ca modalităţi de adap­tare. Individul bolnav nu dispune de resurse interioa­re adecvate, găsindu-se în imposibilitatea de a mai lupta cu propriile arme; ca urmare, un rol important îi revine reţelei sociale a pacientului (familie, prieteni, colegi, comunitate, echipa pluridisciplinară de îngrijire formată din medic, psiholog, personal me­dical, preot etc.), care îi poate facilita accesul către sprijin necondiţionat, înţelegere, compasiune, stimu­larea păstrării speranţei şi credinţei sau restructurare cognitivă. În acest fel, se creează premisele dezvoltării unor strategii cognitive şi a unor atitudini pozitive de rezolvare a situaţiilor stresante. Ceea ce autoarea a ţinut să sublinieze este scopul lucrării şi anume acela al identificării strategiilor de coping religios dezvoltate de pacienţii cu boli maligne, pre­cum şi cel al aprecierii eficienţei adaptării psiho­logice religioase, realizate în cadrul unui studiu calitativ efectuat pe un lot de pacienţi cu leucemie acută cu ajutorul unor interviuri semistructurate (studiul a fost efectuat în cadrul Clinicii de hematologie Cluj în perioada noiembrie 2007 – mai 2009). La realizarea acestuia s-a pornit de la clasificarea Pargament, care abordează trei mecanisme principale de coping religios: colaborativ (controlul situaţiei aparţine atât persoa­nei, cât şi divinităţii), de autoconducere (controlul direct al persoanei asupra situaţiei necontestând existenţa divinităţii) şi de amânare (controlul divin asupra situaţiei), primele două fiind considerate efici­ente. Rezultatele stu­diu­lui urmărind eta­pele Kubler-Ross au relevat procentual negarea pre­zentă în 71% din cazuri, depresia în 70% din cazuri, furia în 15% din cazuri şi acceptarea în 95% din cazuri. În ceea ce priveşte resursele psi­ho­logice ale pacienţilor, familia s-a situat pe primul loc în ierarhie, ur­mată de psiholog (90%), religie (89%) şi medic (82%). O surpriză a studiului a fost resursa reprezentată de prieteni, care şi-a adjudecat ultimul loc din clasament, cu doar 61%. S-au raportat, în cadrul studiului, o serie de cazuri de pacienţi terminali care au recunoscut că tipul de adaptare psihologică eficientă le-a fost imprimat de preoţii din grupul de suport: reinterpretarea bolii ca fiind o oportunitate de reîntoarcere la valori fundamentale (religie, familie) şi redescoperirea valorilor spirituale, acceptarea suferinţei cu păstrarea sau sporirea credinţei, transformarea suferinţei în valoare prin apropierea de divinitate, atitudinea proactivă. Cei mai mulţi pacienţi au identificat ca mecanisme de coping religios ineficient: atitudinea pasivă, pierderea credinţei, punerea la îndoială a existenţei divinităţii, incriminarea divinităţii pentru apariţia bolii, revolta, interpretarea unilaterală a bolii în termeni de pedeapsă. De altfel, acest ultim tipar nu reprezintă o atitudine corectă sau recomandabilă de abordare din partea preoţilor care asigură asistenţa spirituală în spitale. Au fost relatate, în cadrul prezentării, şi câteva din rolurile pe care religia le poate îndeplini ca vector de coping efectiv, respectiv diminuarea anxietăţii şi a stresului, îmbunătăţirea stării de bine, ameliorarea sănătăţii mentale şi fizice, alinare sufletească, căutarea unui sens în suferinţă, adoptarea unor stiluri de viaţă sănătoase.
   Subiectul discutat a creat câteva controverse în rândul auditoriului, întrucât o parte a acestuia a apre­ciat că lucrarea ar pleda într-un fel pentru „îndoctri­narea religioasă“ din spitale. Autoarea a contraargu­men­tat, precizând faptul că studiul vine în întâmpi­narea nevoilor acelor pacienţi oncologici care deţin resurse psihologice religioase şi care îşi doresc sau solicită din proprie iniţiativă sprijin ori consiliere spiri­tuală. Un alt punct abordat în contextul dezbaterilor de final a fost cel referitor la maniera de comunicare a diagnosticului de boală malignă. Prof. dr. Doina Cosman, de la Catedra de psihologie medicală a UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca, a adus în prim-plan modul uneori brutal prin care medicul curant dezvăluie pacientului diagnosticul de cancer, în spatele acestei aparente ostilităţi ascunzându-se de fapt neputinţa oncologului de a-şi domina propria angoasă faţă de moarte. Necesitatea dezvoltării unor protocoale de comunicare medic–pacient a fost sesi­zată atât de Societatea Naţională de Hematologie, care organizează de câţiva ani cursuri de eficien­tizare a relaţionării dintre medic şi pacient, cât şi de Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj, care are în curriculum astfel de cursuri. Finalul prezentării expuse de dr. Andrada Pârvu a ridicat un semn de între­bare asupra modalităţilor concrete de imple­mentare în practica clinică a unor programe de su­port, pornind de la ideea că în alte sisteme medicale din străinătate există echipe pluridisciplinare formate din consilieri spirituali, care asigură abordarea şi soluţionarea problematicii pacienţilor terminali.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe