Newsflash
Cultură

„Creierul dinlăuntrul creierului“

de Elena SOLUNCA - dec. 4 2009
„Creierul dinlăuntrul creierului“

În primul volum „CATHARSIS. EMOŢII, UMOR, RĂS şI PLĂNS“, parte a unei serii concepută în şase volume „Principiile medicinii existenţialiste. Semiotica vieţii banale“, profesorul Jean Askenasy propune o perspectivă inedită de interpretare a vieţii cotidiene la hotarul dintre normal şi patologic. Subiectul este vast, dat fiind faptul că ecuaţia cu atât de multe necunoscute „emoţii, umor, râs şi plâns“ face obiectul medicinii însă are extensii în filosofie, literatură şi artă, amintind de vremurile când „doctorul“ era un adevărat erudit. (...)

Poate de aceea, autorul a preferat să-şi subintituleze lucrarea nou-apărută la Editura Viaţa Medicală Românească „semiotică“, ştiinţă care se ocupă cu studiul general al semnelor şi al sistemelor de semne, şi nu Semiologie, disciplină bine cunoscută în Medicină. Este o diferenţă de nuanţă care oferă posibilitatea autorului să navigheze cu eleganţă în mai multe domenii – de la Medicină, cu precădere Neurologie, la aspecte ale vieţii de zi cu zi – într-o lume în care, cum s-a spus, totul este semn. Emoţiile sunt prezentate ca nişte „dascăli“ de la care avem de învăţat nu doar noi cunoştinţe, ci şi o anume ierarhizare a valorilor existenţiale, structurând şi restructurând conştiinţa de sine, mai ales acum când vorbim mult mai mult despre inteligenţa emoţională. Dacă ne însuşim lecţia pe care ne-o dau emoţiile (şi, în acest sens, au fost elaborate mai multe modele), putem nu doar să revizuim o atitudine sau alta, ci să o schimbăm într-o direcţie care să ne reabiliteze în proprii noştri ochi şi în faţa celorlalţi.
   Prof. dr. Jean Askenasy consideră emoţia „orice stare însoţită de o senzaţie de dragoste sau ură, de frică sau relaxare, de simpatie sau antipatie, de spaimă sau calm, fiecare dintre ele însoţită de schimbări corporale şi viscerale“, şi care „conduce la anumite comportamente care generează fie acalmia, fie – opusul ei – agresivitatea“. Istoria emoţiei este aceea a omului şi cunoaşterea este urmărită în două faze – filosofică şi ştiinţifică. Din prima, este amintit Aristotel, pentru care exteriorizarea emoţiei era un act de purificare – catharsis – şi poate fi reperată în întreaga istorie a literaturii, semnificativ ilustrată în volum. Trecerea spre abordarea ştiinţifică este intuită de Leonardo da Vinci, teoretizată de Spinoza şi ajunsă la deplinătate odată cu apariţia cărţii lui Ch. Darwin „Expresia emoţiilor la om şi animale“. Urmează o sintetică trecere în revistă a evoluţiei cercetărilor în domeniul aproape fabulos al emoţiilor pentru a ajunge la o primă concluzie după care „emoţia intervine atât în memoria explicită, cât şi în cea implicită, nu numai în consolidarea ei, ci şi în modificarea ei“. (s. n.) Facem un salt în timp pentru a ajunge aproape „la zi“ şi reţinem că: „Experienţele emoţionale traversează aceleaşi căi şi mecanisme perceptive, cognitive ca şi experienţele neemoţionale, dar componenta viscerală pe care emoţiile o evocă este mult mai accentuată“. De mai bine de un deceniu sunt din ce în ce mai numeroase cercetările creierului emoţional, un „creier înlăuntrul creierului“, cu proprietăţi biochimice diferite de restul neurocortexului şi, într-o anume măsură, independente de acesta. El coordonează starea psihică şi o bună parte din Fiziologie – funcţionarea inimii, tensiunea arterială, sistemul digestiv şi chiar sistemul imunitar. Mai mult, s-a demonstrat că acest creier dispune de mecanisme naturale de autovindecare şi efectul lor este vizibil prin intermediul corpului şi mai puţin al gândirii şi limbajului. Studiul critic al imensei literaturi de specialitate permite relaţionări demne de toată luarea aminte pentru un viitor tratat despre emoţii în corelare cu întreaga viaţă, câtă vreme, de acord cu Klaus Scherer, scrie că acestea „realizează o mobilizare şi o sincronizare a tuturor activităţilor cerebrale“, putând deveni o sursă de sanogeneză. Spre o mai bună înţelegere, textul cuprinde şi o bogată ilustraţie sugestivă.
   Cu umorul, „expresie a creierului emoţional în toată complexitatea sa, intim corelat cu procesele creierului cognitiv“, pătrundem într-un spaţiu vast şi divers care a făcut ca niciuna din atât de numeroasele definiţii să fie acceptată; poate şi pentru că, dincolo de caracterul său general uman, diversitatea formelor este aceea proprie condiţiei umane însăşi. A fost definit ca o afirmare a demnităţii omului, o manifestare a superiorităţii lui faţă de tot ceea ce i se întâmplă, iar pentru filosoful şi logicianul Wittgenstein, el nu este o simplă stare de spirit, ci „un mod de a privi lumea“. Încercările de a-i descoperi misterul se îndreaptă spre un orizont al făgăduinţelor odată cu trecerea din domeniul umanioarelor în cel al neuroştiinţelor. Există deja institute dedicate umorului ca International Society for Humour Studies sau American Association for Therapeutic Humour. Iată, de pildă, se vorbeşte de o determinare genetică pentru un anumit tip de umor şi tratamentul prin râs (care nu se confundă cu umorul) are rezultate benefice în Oncologie. Mai mult, în Japonia s-a imaginat şi o maşină de măsurat râsul şi profesorul Yoji Kimuro susţine chiar că omenirea este capabilă să treacă „de la un secol de război la un secol de umor şi toleranţă“. Pentru noi, atât de cunoscutul haz de necaz ajută mult să trecem peste situaţii dificile. Înzestrat cu un subtil spirit de discernământ exersat pe o impresionantă bibliografie, profesorul Askenasy convinge că umorul, ca „facultate a creierului devine o armă fundamentală a creierului“ şi, totodată, „o răsplată a vieţii noastre spirituale“. Afirmaţia este ilustrată cu o bogată colecţie de dictoane, ce oferă cititorului prilejul unei reale „terapii“. Sunt citate celebre la care fiecare poate, desigur, să mai adauge câteva; redăm unele dintre ele: „Viteza luminii este mai mare decât cea a sunetului, de aceea mulţi ni se par inteligenţi până când auzim ce spun“ (Anonim), „Întrebarea dacă un computer gândeşte este ca şi întrebarea dacă un submarin înoată“ (Edgar Dijkstra) şi „Dacă îţi consideri şeful tâmpit, gândeşte-te că, dacă ar fi deştept, ai fi fost şomer“ (Albert Grant).
   Om de ştiinţă şi profesor, Jean Askenasy are un stil propriu de problematizare pentru fiecare temă, corelând unitar aspectele istorice, filosofice şi ştiinţifice într-o abordare pe cât de riguroasă, pe atât de elegantă, sprinţară şi agreabilă. Aşa este şi când este vorba de râs, devenit în anii din urmă obiectul unui domeniu ştiinţific – gelotologie – şi nu puţini cercetători susţin că râsul, ca formă de comunicare, a apărut înaintea vorbirii, luând în considerare faptul că centrul râsului din creier este mai vechi decât cel al gândirii. Din punct de vedere medical, râsul vesel are certe efecte terapeutice, în timp ce râsul forţat sau convulsiv indică posibile stări patologice. Mai bogat în semnificaţii pare surâsul, care „provoacă o confuzie în mintea din spatele unei frunţi încruntate“. De reţinut şi afirmaţiile aforistice de genul: „Zâmbetul micşorează distanţa dintre oameni“, „Nu eşti complet îmbrăcat fără un zâmbet pe faţă“ sau „O zi fără zâmbet este o zi pierdută“. Şi un detaliu anatomic: zâmbetul contractă 17 muşchi, încruntarea – 43. La toate, se adaugă un set de glume savuroase tocmai bune să destindă cititorul. Un acelaşi itinerar problematic este urmat şi în cazul plânsului, şi el o formă de comunicare, „o formă de manifestare lesne de descifrat“. Patologia plânsului este clasificată după vârstă – pediatrică şi adultă. După o amplă descriere a formelor de plâns, autorul subliniază că alte forme patologice ale plânsului (cum ar fi cel epileptic, psihiatric sau terminal) „trebuie tratate, pe cât posibil, adresându-se maladiei de bază“.
   Pe scurt, profesorul Jean Askenasy înfăţişează evoluţia creierului „de la rânjetul primatelor superioare la sofisticatul surâs al Madonei“ şi, totodată, progresul cunoaşterii în descifrarea „tainelor moleculare ale emoţiei“, ajunsă acum la trecerea de la dimensiunea „nano“ la aceea de „angstrom“. În Prefaţă, acad. Ionel Haiduc scrie: „O asemenea carte nu putea fi scrisă decât de cineva care se bucură de erudiţie profesională, de o vastă cultură generală şi de un simţ al umorului dezvoltat“. Am mai adăuga ceva. Din paginile cărţii răzbate generozitatea proprie unui umanist autentic care şi-a asumat datoria ca nimic din ceea ce este uman să nu-i rămână străin, pentru a aminti un bine cunoscut dicton. Cunoaşterea se converteşte în veghea la starea de bine a omului conjugată cu dorinţa de a-i veni în ajutor ori de câte ori aceasta este umbrită. Omul de ştiinţă şi profesorul ne arată un drum pe care Medicina, atât de segmentată în discipline de specialitate, ia în consideraţie omul ca unitate bio-psiho-socială şi unicitate, pentru că, s-a spus, când se stinge un om se stinge un întreg univers. O ultimă observaţie. Într-un timp intoxicat cu tot felul de „evenimente“ de duzină, fabricate după reţete abracadabrante, cartea profesorului Jean Askenasy ne arată cât de fascinant şi bogat în semnificaţii este „banalul“ vieţii de fiecare zi.

TALON DE COMANDĂ
Subsemnatul......................................................................................................................................................................................................................., domiciliat în localitatea ............................................................................, strada ....................................................................nr. ......., bl. .........., et...., ap. ........, sector......, judeţ ..............................., cod poştal.................................., doresc să-mi trimiteţi prin poştă volumul ........................................
Completaţi talonul şi expediaţi-l pe adresa: Editura „Viaţa Medicală Românească“, str. Ion Brezoianu nr. 27, et. 2, cod poştal
010131, Bucureşti. Plata se face ramburs, la ridicarea coletului.


Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe