Subcapitolul Note finale convinge pe cei nehotărâţi să-l legitimeze pe dl dr. Grigore Buşoi drept un antropozof de prestigiu, aşa cum îl arată pasajul următor, pe care-l cităm in extenso: „Medicul cunoscător al antropologiei ecuatoriale, concept lansat de noi în care este valorificată tensiunea interpolară într-o sinteză circulară vectorială, ar trebui să fie interesat spre a-şi crea un mediu potrivit aspiraţiilor sale, în care să se simtă ca peştele în apă sau pasărea în zbor. El fiind însă o fiinţă a verticalităţii păşitoare întru ispas meritocratic (relevat prin dimensiunea mântuitoare), asortarea personală înseamnă să ajungă să calce dezinvolt pe pământ“. Dar, în continuare, pe puncte, autorul surprinde feluritele ipostaze ale medicilor: cei cu putere de asimilare şi dăruire, cu personalitate multiplă, ca exponenţi ai iatrocraţiei etc. Lectura textelor semnate de dl dr. Grigore Buşoi este de natură să favorizeze apariţia răului de înălţime, în aşa măsură ne urcă pe culmile semanticii tradiţionale. Discursul pe care-l mânuieşte ca un cărturar umanist curge înspumat peste pietrele albiei metaforice sau cade în uimitoare cascade sintagmatice. În cele din urmă suntem înclinaţi să acceptăm noua sa emblemă pentru medicină: crucea albă în contur cenuşiu. (...)

Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.