Radio
România. „Un radio în culori“ – Radio 3 net „Florian Pittiş“. Emisiuni în
direct, de urmărit pe internet, cu imaginea jurnaliştilor cu tot… Site dinamic,
bogat, actualizat prompt (în zilele de lucru; dar când l-am testat era duminică).
Emisiuni de mare valoare arhivate. Teatru. Muzică. Tinereţe. E duminică la prânz.
Se încheie o emisiune live cu Maria Isopescu – faţă rotundă, blândă, zâmbitoare,
strungăreaţă, profil interesant. Muzică. Între timp, s-a făcut seară. Tot
duminică. Tot muzică. „Fallin’ in blue“ cu Cristina Stoian. Ochelaristă, tânără,
tunsă scurt. Vorbeşte cu şi fără microfon, cu şi fără cască. Cu colegii de
studio, cu fanii, pe chat. Adi e şi el acolo, într-un cadru mai mic. Pulover
alb cu dungi gri aşezate transversal şi cu o dungă roşie. Ea, în studio, înconjurată
de aparatură adecvată; el, într-un fel de anexă, o imagine mai mică, mai coborâtă,
proiectată pe un dulap cu haine. Din pricină că sunt prea aproape de cameră, mâinile
Cristinei par cu două numere mai mari. Muzica se aude bine. Mai puţin bine se
aud glasurile lor. Parcă ar vorbi din peşteră. Ei înşişi nu bagă în seamă
diferenţele. Parcă le-ar părea bine că nu ies în evidenţă, că pe alocuri nici
nu se aud. Glasurile n-au destul aplomb, nici destulă căldură umană. Eforturile
predecesorilor de a stăpâni microfonul lipsesc. Sunt simpatici, dar cu o
personalitate timidă. Uneori trebuie să înveţi cine eşti. Ai nevoie de cineva
care să scoată campionul din tine. Pare că nici strălucirea textului rostit
nu-i interesează. „O ultimă sărbătorită pe care o s-o pomenim de astăzi“ –
spune Cristina, când ar putea să evite cuvinte ca „ultimă“ sau „pomenim“. Poziţia
ei faţă de microfon e abătută. În timp ce se transmite muzică, vorbeşte,
gesticulează, nu se aude, fireşte nimic, dar se vede şi… parcă n-ar strica un
pic de fereală… Strânge din umeri. Ceva o nemulţumeşte? Muzica? Colegii? Îşi
trece mâinile prin păr, se autociufuleşte. Râde, ridică pumnii strânşi, apoi
lucrează cu mâinile aproape de cameră şi mâinile ei sunt iar cu două numere mai
mari. În final, Adi cel din dulap îşi îndeamnă, optimist, ascultătorii: „Să le
luăm pe toate cu capul sus!“ iar Cristina, cea înconjurată de aparatură modernă,
reaminteşte: „Şi să nu uitaţi să fiţi buni!“. Urmează anunţ de post în limba
engleză. Muzică de toate felurile. Nu doar în engleză. Anunţ de post în limba
engleză. Cântece în spaniolă. O campanie Radio România şi TVR: „Cum redai
speranţa unor oameni care şi-au pierdut-o?“ (Nu ne spun cum).
Altă
fată apare în studio. Tunsoare medie. S-a lăsat de fumat. Va prezenta muzică
dar şi „câteva ştiruţe (se poartă minimalizări!) din lumea latino“. Poartă un
tricou verzuliu cremos pe care scrie „Los Angeles“, cu câteva cifre înşirate
dedesubt (o înmatriculare, ceva) şi cu un gigantic „USA“, ca un total general.
Crăvăţică (!) roşie, cu două urechiuşe (!) scurte. Muzică. Vorbeşte cu cineva fără
microfonul de emisie dar pune mâinile la gură. Aha, e July şi vorbeşte pe chat.
Alain Delon va scoate la licitaţie colecţia sa de vinuri – spune dânsa cuiva.
Pe chat se vorbeşte (putem citi unele ultime replici) despre vin, bere, whisky
fără alcool, şi despre ex-exponatul lui Terente de la medicina legală. O
„burtieră“ cu numele unui interpret, sub formă de flacără, maschează o vreme
promoul pentru Los Angeles de pe tricoul prezentatoarei. Anunţ de post în limba
engleză. Apoi promo audio pentru „Un thriller: Trecutul şi viitorul în culori întunecate.
Singura emisiune dedicată celor cu multiple tulburări afective. Acum şi pe
DVD“. Reclamă pentru o editură: „Cititul nu dăunează sănătăţii!“ Niciun îndrumător
pentru imagine – la propriu şi la figurat – nu le-ar dăuna tinerilor entuziaşti
de la Radio 3 net… Anunţ de post în limba engleză.
