Newsflash
Cultură

Cum a fost recâştigat publicul de film românesc

de Ilinca BELCIU - dec. 30 2013
Cum a fost recâştigat publicul de film românesc
   Cinematografia românească postdecembristă s-a confruntat cu o serioasă şi constantă problemă în materie de public. S-a perpetuat şi accentuat ideea că filmul românesc al Noului Val nu va avea niciodată succes de box-office, că este fie prea minimalist, fie prea eclectic. Cadrele lungi erau de nedigerat, iar bucătăriile (locaţii nelipsite) – scânteia care putea declanşa oricând războiul publicului împotriva cinematografiei româneşti. Un val de animozitate pe care cu greu îl poţi deconstrui. Ajunsesem în punctul în care filmele româneşti erau făcute exclusiv pentru festival. Altă destinaţie, scop şi principiu de viaţă păreau să nu aibă. În ochii publicului, desigur. În zadar începuse să se contureze un alt gen de cinema. Bună! Ce faci? (2010) al lui Alex Maftei era din start o gură de aer în peisajul cinematografiei naţionale, o comedie cu suficient potenţial de public. Cifrele oficiale spun că, în final, doar 9.936 de oameni l-au văzut. S-a comentat foarte mult şi suficient de elaborat pe seama faptului că succesul detaşat al producţiei Garcea şi oltenii (2002, regia Sam Irvin) spune foarte multe despre calitatea şi gustul publicului – peste 34.000 de spectatori în primul weekend şi peste 230.000 la finalul distribuţiei în cinema. Dar uităm ce s-a întâmplat de fapt înainte de anii 2000, atunci când, e drept, existau mult mai multe cinematografe în orăşelele de provincie, iar distribuţia ca la carte a unui film număra cel puţin 100 de copii. A doua cădere a Constantinopolului (1994) a fost văzut de peste 1.300.000 de spectatori. În 2013, un film românesc poate ajunge să fie distribuit în 40 de copii. Poate e greu digerabil să analizezi o serie de cifre în condiţiile în care maşinăria marketingului american este extrem de prezentă, publicul interacţionează insuficient sau mai deloc cu premierele româneşti. Titanic a avut peste 1.200.000 de spectatori, iar Avatar aproape 900.000. Da, cam acestea ar fi recordurile în materie de public de cinema. Şi continuăm să vorbim de România, desigur.
   Încetul cu încetul, s-a ajuns la concluzia că trebuie să interacţionezi altfel cu publicul atunci când vine vorba de campaniile de promovare. Dacă nu ai un premiu care să îţi susţină întreaga construcţie de marketing (ca în cazul lui 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, în 2007), trebuie să apelezi la artificii de comunicare. Despre oameni şi melci (2012) a dovedit că se poate.
   2013 a început în forţă, cu o campanie atipică pentru ceea ce însemna un film românesc. Dincolo de tagline-ul „Susţine România la Berlinală!“ pentru Poziţia copilului, s-a reuşit promovarea unuia dintre cele mai importante festivaluri de film ale începutului de an. Dacă, până acum, Oscarurile şi Cannes-ul erau repere esenţiale, de acum înainte şi Berlinala intră în conştiinţa publicului românesc. Succesul ulterior al filmului (39 de săptămâni în cinema şi aproape 118.000 de spectatori) a funcţionat pe principiul bulgărelui de zăpadă. De la un anumit moment, ajunsese să funcţioneze de la sine, ca prima producţie românească pe care nu trebuie să o ratezi.
    În mod excepţional, 2013 a fost un an aglomerat cu premiere româneşti: Domestic, Killing Time, Love Building, Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism,Funeralii fericite, Mamaia, Sunt o babă comunistă, Rocker,Câinele japonez, Lupu, Roxanne, La limita de jos a cerului, Déjà-vu, O vară foarte instabilă, Domnişoara Christina. O perioadă extrem de încărcată şi delicat de manageriat mai ales atunci când actorii jucau în două producţii (Şerban Pavlu în Roxanneşi Câinele japonez).
    Love Building a fost o altă surpriză plăcută: o comedie a cărei acţiune are loc într-o tabără menită să „repare“ relaţiile de cuplu ajunse într-un moment critic. 14 cupluri ajunse în impas ajutate de trei psihoterapeuţi – interpretaţi de Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol şi Dorian Boguţă. Un experiment reuşit în materie de casting – actori neprofesionişti, elevi ai şcolii de actorie deschise de cei trei menţionaţi mai devreme. După o proiecţie în avanpremieră în cadrul Zilelor Filmului Românesc la TIFF, filmul a fost văzut în primul week-end al premierei din septembrie de 10.000 de spectatori. Practic, Love Building a reuşit să îmbine cele mai căutate ingrediente: umor, scenariu fresh, actori în vogă, muzică la modă (coloana sonoră powered by Grimus), alt gen de viziune asupra cinemaului. A funcţionat de minune!
   Iar lucrurile nu s-au oprit aici: Domnişoara Christina a fost primul horror românesc, ecranizare a celui mai apreciat scriitor român, Mircea Eliade. Nu un horror în dulcele stil clasic american, dar un film care a accelerat pe suspans, s-a folosit de coloana sonoră, de actori celebri şi de una dintre cele mai misterioase nuvele ale lui Eliade. Campania de promovare „ţi-e frică?“ a debutat cu o serie de teasere care promiteau un altfel de Halloween (premiera în cinematografe a fost la 1 noiembrie) a reuşit să creeze un serios val de simpatie în jurul filmului. Trailerul lansat cu două săptămâni înaintea primelor proiecţii oficiale a devenit viral într-un timp foarte scurt.
   Poate nu suntem în măsură să vorbim de o reţetă de succes în materie de distribuţie şi promovare a filmului românesc. Un lucru este sigur: nu trebuie să îţi desconsideri ori să îţi subestimezi publicul. Trebuie să ai răbdare şi energie pentru fiecare film în parte. Fiecare lansare presupune o călătorie intensă până la traseul în cinematografe. Şi, la fel ca în producţia de film, distribuţia este o muncă de echipă: de la producător la regizor şi actori, de la publicist până la coordonatorul de campanie. Fiecare detaliu contează pentru a ajunge înaintea publicului aşa cum se cuvine. Un lucru e sigur: filmul românesc de calitate recucereşte publicul.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe