Newsflash
Cultură

Cursa

de Ilinca BELCIU - dec. 9 2011
Cursa

Legaţi-vă centurile de siguranţă! Începe cursa.

   Este cascador, omul căruia îi place suspansul şi care nu se ataşează de nimic, păstrând o atitudine zen sinonimă cu nepăsarea. Echipat într-o haină de piele, mănuşi de şofat şi o nelipsită scobitoare între dinţi, cu indescifrabile elemente din trecut şi prezent, este calm şi sigur pe el, iar atuul lui nu e o armă, ci siguranţa de neclintit cu care conduce maşina. Pare un fioros şi un atipic pentru lumea în care trăieşte, un rebel fără prea multe obligaţii, cu o atitudine de sânge rece în orice face. „Sunt şofer“ şi asta rezumă totul. Pe timpul zilei este cascadorul care se aruncă în centrul pericolului, pentru ca noaptea să fie pilotul lumii interlope. Ar putea părea un banal film de serie B: implicat în cazuri delicate, cu o mulţime de repercusiuni periculoase, personajul interpretat de Ryan Gosling trăieşte intens, iar tăcerea lui spune mai multe decât orice alte replici. Conflictul pare simplu: un şofer fugar implicat într-un jaf ieşit prost ajunge să aibă toată mafia pe urmele sale, toate acestea pentru că, într-o bună zi, se îndrăgosteşte de femeia cu care locuieşte pe acelaşi palier. Iar ca lucrurile să nu se simplifice deloc, ba dimpotrivă, să se încâlcească mai rău ca niciodată, femeia aceasta cu privirea rătăcită şi tristă, interpretată de Carey Mulligan, are un trecut complicat, un copil al cărui tată este în închisoare şi nu peste mult timp va reveni acasă.
   Ce fascinează în filmul lui Nicolas Winding Refn (premiat la Cannes pentru regie) este construcţia gradată a tensiunii şi suspansului. Brutal, fără a fi sângeros, periculos, fără a miza pe arme, Cursa radiografiază subtil existenţa celui care stă în umbra interlopilor, a acelui om fără nume ori trecut, care pur şi simplu execută şi îşi şterge urmele imediat după. Are acea doză de suspans care te năuceşte (conduce la viteze înspăimântătoare fără a se pierde nicio secundă), dar şi acel dram de melancolie surdă a singurătăţii care te face să te întrebi cum poate trăi astfel, fără a se lega de nimic din jurul lui. Dar astfel poate merge înainte, fără a privi înapoi, fără a avea procese de conştiinţă. Singurul om de care depinde este Shannon, managerul lui atât în timpul zilei, cât şi noaptea. Este cel care îl îndeamnă să piloteze una dintre cele mai puternice maşini pentru construcţia căreia se aliază cu oameni din zona interlopă – de vreme ce nu este cea mai ieftină „distracţie“.
   În timp ce Shannon continuă să se preocupe de adunatul banilor pentru maşina fantastică, Şoferul intră mult prea mult în viaţa lui Irene, vecina de palier, al cărei soţ (Standard) este proaspăt revenit din închisoare. De acum, lucrurile încep să se complice: Standard va trebui să returneze o mulţime de bani celor care l-au ajutat de-a lungul timpului, iar dacă nu va dovedi un comportament exemplar în faţa lor, următoarea ţintă va fi familia: Irene şi copilul. Pentru prima oară, acest om singuratic şi aproape nepăsător, decide să-l ajute fără nicio pretenţie. Doar că lucrurile vor merge cum nu se poate mai prost şi odată ajunsă geanta cu bani în portbagajul său, viaţa lui devine cea mai periculoasă şi complicată cursă spre libertate şi salvare. Poate fi conflictul clasic: pentru femeia iubită, te arunci în vâltoarea focului, doar că nu mulţi sunt cei care decid să-i salveze soţul. Chiar dacă merge în această direcţie, filmul are acel „je ne sais quoi“ care te face să îl urmăreşti până la capăt, să treci uşor peste urmăririle sângeroase ori bătăile dure. În ciuda violenţei din jurul său, Şoferul pare să ştie foarte clar ce are de făcut, chiar dacă preţul pe care trebuie să îl plătească este unul mult mai mare decât şi-ar fi imaginat (fie şi atunci când ai o geantă cu un milion de dolari).
   Filmat în permanenţă de pe scaunul din dreapta sau urmărit îndeaproape cât să îi simţi răsuflarea ori reacţiile, Cursa are doza perfectă de mister, groază, iar Ryan Gosling se potriveşte mănuşă acestui rol, de la început până la capăt, care se supune aproape robotic eticii profesionale, de neclintit. Vizual, se apropie foarte mult de stilul Tarantino, completat de umor. Gosling are o carismă aparte şi numai detaliile fine fac diferenţa atunci când o întâlneşte pe Irene: ceva din privirea lui statică începe să sclipească, înduioşat şi emoţionat de chipul cald şi demn al acesteia. Cu tot haosul şi toată tensiunea din viaţa lui, reuşeşti să descifrezi în spatele privirii o doză de umanitate, dorinţa de a sparge zidul în spatele căruia se ascunde. Iar de aici se naşte drama personajului învăluit în aura protectoare a celor cinci minute cât îi aşteaptă pe infractori – timp în care se comportă impecabil, după care conduce nebuneşte. Filmul are o considerabilă doză de nebunie şi te face să trăieşti la maximum alături de personaje, cumva greu de suportat la un anumit moment dat, când absurdul existenţei lui tacite aproape că te oboseşte şi alienează. Dar tocmai în asta constă avantajul lui de a merge mai departe şi de a lăsa un nor de praf în urmă-i.
   Jean-Luc Godard spunea că pentru a face un film nu ai nevoie decât de un pistol şi o femeie. Nicolas Winding Refn a demonstrat-o admirabil.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe