Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Dare de seamă de la cenaclul de dramaturgie

Viața Medicală
Candid STOICA vineri, 4 iulie 2014
   Nu avem, din păcate, multe lucruri: autostrăzi, profilaxie în spitale, o lege a sănătăţii acceptată de toată lumea, o lege atractivă a sponsorizării. Dar avem cenacluri. Sunt la modă. De tracologie, dacologie, farmacie, poezie, brâncuşiologie, gastronomie, fotografie, urologie, coregrafie, stomatologie, teatrologie şi de... dramaturgie. Ţara e împânzită cu ele, pentru că, deşi „românul s-a născut poet, scriind versuri la closet, văzând că banii din altă parte curg, a zis: «Staţi, fraţilor, că mă fac dramaturg», cum s-a exprimat un poet popular, într-un catren antologic. Dar, dincolo de toate consideraţiile, cenaclurile de dramaturgie sunt – sau ar trebui să fie – laboratoarele de creaţie ale teatrelor noastre. Din ele şi-ar trage seva. Ca atare, secretarii literari şi directorii de teatru ar trebui să le viziteze în permanenţă. Asta, în mod normal. Dar, probabil că cei pomeniţi trag din altă parte.
   De curând, la Centrul socio-cultural al sectorului 2, din str. J. L. Calderon, condus cu pricepere şi entuziasm de dna Elena Scurtu, în cadrul cenaclului de dramaturgie „Dragon 2“ (dramaturgi „goniţi“, adică refuzaţi), înfiinţat de un grup de oameni de teatru format din subsemnatul, scriitorul Constantin Turturică, ziaristul Denis Dinulescu şi dramaturgul Dinu Grigorescu, a avut loc lectura  piesei Cel mai bine-i în avion, de C. Turturică, având subtitlul: Comedie cu evrei şi români stresaţi. Lucrarea are drept subiect  frământările şi chinurile  unei familii de evrei comunişti, înaintea plecării definitive din România, spre Ţara Sfântă. 
   În rândurile ce urmează, refac filmul celor două ore, cât a durat evenimentul, vrând să scot din anonimat un fapt artistic, cum e cel al citirii unei piese de teatru în premieră mondială, în cadrul unui cenaclu. Sunt convins că ar putea fi considerată o capodoperă. Sigur, acum e nemediatizată, dar asta nu înseamnă  că nu a fost un eveniment: citită cu emoţia primei lecturi, dar şi cu aplomb, de actorii Candid Stoica, Sergiu Ionescu, Florentina Tănase, Izabela Drăghici, Denis Dinulescu şi prof. Ion Maftei. În asistenţă au fost prezenţi dramaturgii Dinu Grigorescu, Puşi Dinulescu, scriitorul Emil Lungeanu, teleastul Eugen Dumitru şi, bineînţeles, autorul. Cu toţii au ascultat cu interes lectura incitantei şi deloc convenţionalei lucrări dramatice. Asistenţa a fost plăcut surprinsă de lectura inteligentă a regizorul tv Sergiu Ionescu,  în postura inedită de actor, pe care nu o mai profesase de mult, ca şi de prestaţia cinicului ziarist şi dramaturg Denis Dinulescu, autor al pieselor „O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu“ (jucată la Teatrul Mic) şi „6 din 49“ (citită la debutul actualului cenaclu). Acesta, în lipsa unui interpret, şi-a citit cu excelentă dicţie rolul, dovedind un talent deosebit de actor, pe lângă cele pe care le are la degetul mic, adică de ziarist, dramaturg şi… cârciumar. Lectura, prelungindu-se, a pus la grea încercare răbdarea interpreţilor, dar mai ales, a celor din asistenţă... Unii veniseră în speranţa că la sfârşit li se vor oferi, cum se obişnuieşte în genere, plăcinte, fursecuri, un pahar de vin sau măcar de cola, o pungă de plastic, un pix. Fapt care nu s-a întâmplat, deoarece autorului, cam strâns la pungă, i se terminase pensia pe luna în curs… Dar nici invitaţii nu şi-au ţinut gura. De pildă, cinicul ziarist nu s-a dezminţit şi – la final – a mărturisit confidenţial unor apropiaţi că, deşi a participat cu plăcere, totul  a fost de fapt un… rahat!  Despre Florentina Tănase, prezentă până de curând pe panourile publicitare ale unei bănci, nu pot spune că doar a citit, fiindcă chiar a interpretat, cu un farmec special şi o intuiţie ieşită din comun, partitura ce-i revenea, ceea ce o recomandă să atace cu mai mult curaj şi alte roluri din dramaturgia naţională şi universală. Asta, în cazul în care regizorii vor vedea în ea ce este vizibil şi de aproape şi de pe panouri: o excelentă actriţă modestă. Semnatarul acestor rânduri, dramaturg şi el (autorul volumului „Şase piese în căutarea unui teatru“), dar încă nejucat, dominat de ambiţie şi cu experienţa din îndelungata-i carieră de artist comico-lirico-dramatic, s-a străduit să fie la înălţimea rolului fabulos al  evreului Herţovici – de fapt marea realizare a autorului – şi, de multe ori a reuşit. În lipsa unui actor adecvat, prof. Ion Maftei, prezent în distribuţie ca o soluţie de avarie, ne-a arătat o mostră de amatorism cu toate calităţile şi defectele unei asemenea aventuri. Cireaşa de pe tort a fost oferită de Izabela Drăghici, care a citit rolul tinerei eroine din piesă cu talent şi cu o dezinvoltură cu totul specială, relevând – pe lângă o prezenţă feminină de excepţie – un mare talent artistic.
   Cel mai atent, mai „în problemă“, a fost Dinu Grigorescu, un fin recenzent al literaturii dramatice contemporane, autor al volumului „Rezervaţia dramaturgilor”, recent apărut, şi al piesei „Ciripit de păsărele“, jucată cu mulţi ani în urmă la Teatrul de Comedie; dar, mai cu seamă, al câtorva volume de piese de teatru, care aşteaptă de mult să fie reprezentate pe scenele bucureştene şi din ţară. Prezent, de altfel, la mai toate manifestările de acest gen, acum a ajuns puţin mai târziu şi, neajungându-i lectura actorilor, a citit de unul singur textul, desigur în gând. La sfârşit, după ce şi-a exprimat regretul că secretarii literari şi directorii de teatru sunt absenţi de la o asemenea  manifestare, l-a felicitat pe autor pentru interesanta temă a piesei, aproape unică în literatura română dramatică actuală. Puşi Dinulescu – membru fondator al Cenaclului, autorul celebrului panseu „Un bou s-a îndrăgostit de Luminiţa, boul sunt eu“, precum şi a 20 de volume de beletristică, dintre care se distinge corozivul şi scandalosul eseu „Gaşca şi Diavolul“ – un atac violent la adresa preşedintelui Uniunii Scritorilor, Nicolae Manolescu –, a apreciat că tema piesei e neaşteptat de bună. În acelaşi timp, a transmis ideea că lecturile cenaclului trebuie continuate, dar într-un stil mai alert, mai vivace, îmbinând lectura cu mişcarea şi vorba cu fapta, pentru atragerea publicului. Emil Lungeanu, autor a peste 50 de volume, dintre care se distinge eseul exploziv  despre Shakespeare  şi poemul intitulat „Odiseea literară a lui Florentin Popescu“ – pe care l-a scris de bunăvoie şi nesilit de nimeni –, fiind obosit după o zi extenuantă de muncă, la clubul „Boema 33“, nu s-a pronunţat asupra lecturii, dar a promis că va transmite consideraţiile sale autorului, ceea ce, până la data când scriu rândurile de faţă, nu s-a întâmplat.
   Şi ceilalţi spectatori au apreciat, e drept, tacit, calităţile incontestabile ale textului, promiţând că vor veni negreşit  la şedinţa următoare a cenaclului însoţiţi de  prieteni, vecini şi rude apropiate. La plecare, au ţinut să precizeze, de data asta destul de sonor, că nu e bine, nu e sănătos, e chiar păgubos şi antinaţional, e chiar „naşpa“ să-şi renegi credinţa moştenită de la părinţi pentru o situaţie socială privilegiată, ca eroii piesei, pentru că, până la urmă, ajungi pe mâna dramaturgilor care te încondeiază cum vor ei. Autorul, Constantin Turturică, a devenit cunoscut după romanele „Nu eşti obligat să mori tâmpit“ şi „Scula Securităţii“, în care îşi mărturiseşte activitatea de informator al sinistrei instituţii, dar, mai ales, după reprezentarea piesei „Comedie roşie“, la Teatrul Naţional din Bucureşti, precum şi datorită faptului că este tatăl incisivului ziarist de la „România liberă“, Dan Turturică. E unul din principalii consumatori de cafea, în cadrul unui grup aparţinând vârstei a treia, care îşi are sediul – în zilele de lucru – în restaurantul „Boema 33“. El a observat cu tristeţe absenţa din sală a prietenilor de acolo.
   De asemenea, a regretat lipsa neobositului editor Florentin Popescu (pe care din varii motive nici nu l-a invitat), precum şi a fostului ziarist al paginii de agricultură a oficiosului partidului comunist, „Scânteia“, Ştefan Dorgoşan, actualmente autor al seriosului roman „Călae“ şi al altor interesante volume de proză, cu care bate, de mai mult timp, la porţile Uniunii Scriitorilor.

   Autorul, care, tot timpul lecturii, a fost extrem de atent, corectând câteodată pronunţia interpreţilor, a remarcat şi el cu tristeţe lipsa directorilor de teatru şi a secretarilor literari. Deşi cuprins de o emoţie puternică, a reuşit totuşi să ducă la capăt o scurtă luare de cuvânt, în care a mulţumit actorilor, dar mai ales participanţilor, care şi-au rupt din timpul liber atât de preţios, pentru a-i asculta modesta piesă. În încheiere, a mărturisit că lectura respectivă a fost benefică, descoperind atât calităţile, cât, mai cu seamă, defectele piesei. Şi că deja se gândeşte ca imediat ce ajunge acasă să facă profunde schimbări structurale… A plecat anonim, aşa cum venise de altfel, spre maşina 137, manifestarea terminându-se cu speranţa că umătoarele şedinţe ale cenaclului vor desfunda urechile directorilor de teatre.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.