Newsflash
Cultură

Dentalife - număr jubiliar

de Dr. Mihail MIHAILIDE - aug. 31 2018
Dentalife - număr jubiliar
Se colportează uneori părerea că medicul dentist, odată ce a izbutit să-și deschidă un cabinet, singur sau în asociere ori după ceva ani de muncă și luptă cu birocrația, o „clinică stomatologică” (n.b. „clinică” etimon deturnat de la înțelesul său originar), renunță treptat, mărturisit sau nu, voit sau nevoit din varii situații conjuncturale, la „știință”, adică la menținerea în fluxul noutăților de interes pentru specialitate, la informarea prin monografii și reviste, la participarea efectivă cu lucrări susținute sau publicate la reuniunile de profil. De dimineață până seară îl preocupă în special profitul și cum să mai facă față cheltuielilor și impozitelor. Spitalul ar fi pentru acest practician independent locul unde apelează doar în situații medicale neprevăzute survenite în cabinet, în general din domeniul chirurgiei maxilo-faciale. Sunt înclinat să cred că lucrurile nu stau tocmai așa. O dovadă ar fi aceea că însăși Asociația Medicilor cu Practică Privată din România (AMSPPR) publică revista ajunsă la numărul jubiliar 100, „Dentalife” (Viața stomatologică, anul XX, nr. 100/nr.2, iulie 2018), și organizează sau participă la congrese.
Cuprinsul acestui număr jubiliar argumentează în plus faptul că, probabil, majoritatea membrilor AMSPPR caută să fie la curent cu noutățile științifice și nu numai cu cele de tehnică și aparatură stomatologică, din ce în ce mai performante; în acest sens, revista e structurată pe mai multe rubrici, primele două fiind intitulate „Educație profesională” și, respectiv, „Actualități”. La capitolul de training profesional, dr. Daniel Tălmăceanu, specialist în chirurgie dento-alveolară (Departamentul de ocluziologie și chirurgie dento-alveolară de la UMF „Iuliu Hațieganu”) și dr. Smaranda Buduru, medic primar protetică dentară (șef de lucrări la catedra omonimă și șefa Disciplinei ocluziologie și disfuncție temporo-mandibulară de la aceeași universitate), dezbat, într-un articol susținut de o bogată ilustrație, o problemă până nu de mult controversată, respectiv bruxismul – „Bruxismul: patologie sau normalitate?”. Controversele se refereau la faptul că, pe de o parte, patologia acestei situații clinice, în absența unor studii serioase, era considerată minoră, iar pe de altă parte că atenția stomatologilor la solicitarea pacienților se îndrepta cu deosebire spre bruxismul nocturn.
Cu o etiologie încă incomplet elucidată – strâns legată de factori psihosociali –, bruxismul diurn poate fi factor de risc în apariția sindromului dureros miofascial (dureri pe musculatura masticatorie și cervicală) și a disesteziei ocluzale. Bruxismul nocturn, arată cei doi autori, a fost definit de Academia americană de medicină a somnului ca sleep related movement disorder și că patologia acestuia ar include modificări succesive ce apar în somn.
Fără a epuiza conținutul articolului, mai reproducem observația că, în anumite circumstanțe clinice, bruxismul nocturn ar avea și rol protectiv: în refluxul gastroesofagian („activitatea ritmică a mușchilor masticatori stimulează secreția salivară care poate neutraliza acidul gastric”); poate aduce beneficii în cazul pacienților cu apnee în somn („deschizându-se calea aeriană”); și – greu de crezut – „activitatea ritmică a mușchilor masticatori ar stimula funcția cognitivă”. Bruxismul, precizează autorii, constituie pentru medicul dentist o provocare din punct de vedere restaurativ, protetic, implantologic. Și că bruxismul nu ar trebui să continue a fi privit doar ca „o simplă
consecință a unei ocluzii deficitare”.
Al doilea articol publicat la această rubrică se intitulează „Arcul facial de transfer, un instrument neînțeles și prea rar folosit”, semnat de dr. T.D. Daniel Sârbu (din 2002, posesorul propriului laborator dentar în Sebeș). Arcul dentar este sistem de referință furnizând valori medii, informații despre planul de ocluzie, repere estetice și funcționale, fiind un bun simulator al dinamicii mandibulare. Studiul amplu, susținut de nu mai puțin de 66 de ilustrații și scheme, este, în subsidiar, o pledoarie pentru strânsa colaborare între medic dentist și tehnician dentar, în absența căreia întotdeauna pacienții au de suferit.
Ce am putea spune despre Congresul de Paro-Protetică al AMSPPR sau despre Simpozionul de stomatologie DENTA–Sibiu, 30–31 martie 2018, decât că în locul dezbaterilor și, eventual, al unor concluzii putem admira un album fotografic cu imagini color (uneori arătând săli aproape goale de conferință, alteori cu participanții fotografiați din spate) sau „oratori” cu microfon privind în zare, la câte un capăt de masă tip ședințe, cu pluș roșu acoperite, standuri cu produse, bănuim, stomatologice, bannere cu sponsori. De altfel, cele două manifestări sunt anunțate de redactorii revistei ca „prezentări în imagini”.
Se reproduc, în traducere, două documente adoptate la Adunarea generală a FDI (august 2017, Madrid): „Sănătatea orală pe tot parcursul vieții” și „Durabilitatea în stomatologie”, declarații politice și de sănătate publică importante. Merită, credem, citate fragmente din următorul paragraf: „Guvernele, organizațiile neguvernamentale, Asociațiile stomatologice naționale, comunitățile și indivizii ar trebui să creeze medii de susținere pentru progresul sănătății orale și bunăstării în toate etapele vieții, de exemplu prin: Considerarea sănătății în toate politicile publice – adică politica privind nutriția, fumatul și zahărul; Consolidarea prevenirii bolilor cronice și a bolilor orale prin integrarea sănătății orale în activitățile generale de promovare a sănătății; (...) Asigurarea faptului că măsurile adecvate pentru asigurarea îngrijirii orale sunt integrate într-un model primar de îngrijire orală, care încurajează abordări colaborative multidisciplinare adaptate la mediile naționale (...)”.
Cu gândul la zâmbetele edentate ale interlocutorilor – îndeosebi din mediul rural – de pe ecranele televiziunilor și la „ statistica” jenant vehiculată a unei periuțe și a unui tub de pastă de dinți pe an, ne întrebăm dacă aceste documente vor fi fost citite de decidenții noștri politico-sanitari și dacă, atât de ocupați cum sunt, vor găsi timp să le și aplice.
Editorialul revistei este memorabil: e bine ca stomatologul să nu vorbească pacientului numai în Doctoreză, ci și în Pacienteză, pentru că, așa cum nu se întâmplă adesea, pacientul trebuie să știe ce-l așteaptă, ce urmează a i se face, pas cu pas; să vadă în jurul lui curățenie, lumină, chipuri zâmbitoare și să fie asigurat că va avea de suportat cât mai puțină durere. Pacientul vorbește într-o limbă a emoțiilor (Paceinteza) și nu a informațiilor propriu-zise. „Întreaga echipă (din cabinet) lucrează pentru el și este acolo pentru a răspunde cât mai prompt și cât mai puțin traumatizant nevoilor pacientului”, afirmă editorialista (Av. Luciana Mihai, membru al Colegiului redacțional al revistei).

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe