Da
Vinci Learning are emisiuni pentru toate vârstele. De data asta avem în faţă
un program din categoria „educaţiei permanente“, destinat absolvenţilor de
diverse şcoli. Nu pare a face parte din vestita Open University dătătoare de
diplome recunoscute, cu curriculum pe domenii, ci „predă“ amestecat,
telespectatorilor cu diferite grade de cunoaştere, cu aspiraţii şi interese
felurite, ca un învăţământ simultan, cu un singur învăţător pentru toate
vârstele, aflate concomitent în aceeaşi sală de clasă – în cazul de faţă, pe
postul de televiziune amintit. Pentru că documentarele palpitante privind lumea
de azi, cu imagini ale unor fiinţe reale, sunt însoţite de desene animate
pentru copii, de evocări ale unor personalităţi de marcă din alte timpuri,
înviate tot prin desen animat, de jocuri, glume, precum şi de multe metafore.
Iată, de pildă, un ţinut sub zăpezi. Prin
cadru trec urşi. Aflăm despre ei că sunt alergători rapizi, că îşi pot detecta
prada de la 30 km depărtare. Dar tot aici, în puţuri forate de cercetători, se
găsesc amfipode – organisme mici care se hrănesc cu resturi de plante şi
animale. Ele intră în constituţia planctonului, pânză întinsă ce acoperă apele
de pe Terra. Dar să nu uităm că în lanţul trofic de pe planetă intră şi
balenele cu cocoaşă. Fascinantă este însă temerara intrare a echipei de
cercetare într-un gheţar: stalactite, forme fantastice sculptate de apă,
într-o ciudată inimă de gheaţă.
Prezentatori animaţi, semnul întrebării
(albastru) şi semnul exclamării (roşu) fac trecerea spre showul-şcoală care
urmează.
Alex e elev şi îşi doreşte o şcoală „mai
palpitantă“. Sam şi Jen, în calitate de „Time-blazers“,
schimbându-şi costumaţia şi decorul, îi prezintă lui Alex evoluţia şcolii
începând din anul 15.000 înainte de Christos, când singura mare învăţătură a
purtătorilor de piei de animale era evitarea pericolului, în cadrul „pregătirilor
pentru viaţa în sălbăticie“. În vremea Lyceum-ului
lui Aristotel, băieţii învăţau, fetele măturau. Educaţia spartană din anii 300
î.Ch. pregătea războinici. Dar grecii au inventat şi Jocurile Olimpice. În Evul
Mediu, oamenii erau analfabeţi. Călugării ştiau să scrie şi să citească. Ei făceau
copii de mână ale Bibliei. Dar primele universităţi s-au desprins din biserici.
Apare tiparul, tot mai mulţi citesc. Accesibilitatea şcolilor e destul de scăzută,
pentru că sunt rare, la mari distanţe de copii. Apare învăţământul simultan.
Învăţătorul procură lemne pentru şcoală şi face curat, dar vine şi vremea în
care nu mai face el aprovizionarea cu lemne şi i se interzice căutarea păduchilor.
Urmează un film german. Două mulaje, un
creier şi o gură clănţănitoare (care îl urmează) deschid şi închid showul de
educaţie estetică.
Sam şi Jen îşi continuă călătoria în istorie
pe vremea mayaşilor, cu templele, cu scrierea lor, cu anul de 18 luni şi cu
conducătorii lor carismatici. Mayaşii venerau Soarele şi tot ei au inventat
ciocolata caldă.
Două filme serioase de desene animate – unul
despre Beethoven, altul despre Marie Curie – par nefireşti pentru că
biografiile celor doi sunt respectate în cele mai mici amănunte, nimic nu e ficţiune.
Dar copiii pot crede că sunt personaje inventate, precum Tom şi Jerry, şi ar fi
păcat. Unii ştiu însă cum arătau cei doi în realitate şi pot face conexiuni. De
aceea am şi folosit formula „desene“ pentru maturi.
