Cel puţin teoretic, părea rezonabil ca mamele
afectate de cancer al sânului să fie sfătuite să nu-şi alăpteze copilul.
Şi asta de teama ca mediul hormonal creat de actul alăptării să nu le
aducă prejudicii, dar, mai ales, deoarece se putea presupune că numeroasele substanţe administrate acelor femei trec în secreţia lactată, tratamentul anticanceros putând deveni astfel vătămător pentru copil. Revista belgiană LE GENERALISTE publică în nr. 985 o relatare despre cercetările privind acest subiect, întreprinse sub egida ESMO (European Society for Medical Oncology), în cadrul cărora s-a ajuns la concluzia că alăptarea după un cancer mamar nu are efecte negative. Studiul a fost făcut cu ajutorul a 20 de voluntare – toate femei care născuseră după ce au fost tratate pentru cancer de sân. Jumătate dintre aceste mame şi-au alăptat copiii, celelalte nu şi-au hrănit progeniturile la sân. Dintre acestea din urmă, 50% s-au abţinut să alăpteze la sfaturile medicilor care le tratau şi le-au sugerat să fie precaute. După ce au născut, toate cele 20 de femei au fost urmărite medical timp de patru ani. În studiul respectiv s-au asociat doi factori ce contribuie la o alăptare reuşită şi de lungă durată. Primul se referă la tipul de chirurgie mamară practicat în cadrul tratamentului cancerului de sân. Fireşte că toate mamele aflate în asemenea situaţie puneau copilul să sugă de la sânul neafectat, dar pentru cele ce beneficiaseră de o operaţie conservatoare, probabilitatea de a alăpta cu succes era mai mare decât pentru cele care suportaseră o mamectomie. Explicaţia dată de cercetători: femeile din prima categorie se simţeau mai în largul lor ca mame decât cele cu sânul amputat. Căci se cunoaşte importanţa imaginii corporale în alăptatul maternal. Al doilea factor de succes rezidă în asistenţa de care beneficiază mama postpartum şi, mai ales, în sfaturile care i se dau, căci nu e greu de imaginat ce temeri au aceste femei. Dacă nu sunt încurajate să alăpteze, riscă să nu găsească în ele motivaţia de a o face. Pe de altă parte, toate femeile care au încercat să-şi hrănească nou-născutul la sânul ce fusese tratat au relatat despre dificultăţile avute, legate de o hipoplazie sau o hipotrofie ce ducea la o producţie de lapte insuficientă în acea parte. Autorii studiului consideră că dacă mamele se află în asemenea situaţie, pot fi sfătuite să încerce să-şi lase copilul să sugă la mamelonul din partea afectată, dar să fie, totodată, avertizate că succesul nu e garantat. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.