Newsflash
Cultură

Dincolo de operaţiunea Autonomous

de Dr. Mariana MINEA - apr. 3 2015
Dincolo de operaţiunea Autonomous
În noaptea dintre 21 şi 22 decembrie 1943, trei spioni britanici sunt paraşutaţi pe teritoriul românesc, cu o imprecizie de câţiva kilometri faţă de locul stabilit. Sunt capturaţi de armata română, dar mareşalul Antonescu nu îi predă Gestapoului, ci îi păstrează ca punte de legătură cu anglo-americanii – legătură care nu a fost deloc simbolică, ci s-a concretizat în sute de transmisiuni radio către birourile aliaţilor din Cairo. Unul dintre spioni este Ivor Porter, autorul a două cărţi despre experienţa românească, publicate şi la noi: Operaţiunea Autonomous (1991, editura Humanitas) şi Mihai I al României. Regele şi ţara (2005, editura Allfa). O a treia completează şirul mărturiilor despre englezul „luminos“, la 100 de ani de la naşterea sa: volumul Ivor Porter (1913–2012) – Un englez în istoria României, apărut la editura Institutului Cultural Român prin parteneriat cu Fundaţia Culturală „Memoria“, sub îngrijirea Marilenei Lică-Maşala. Este o carte elegantă, bilingvă, de „portrete şi evocări“ semnate de cei care l-au cunoscut pe Ivor Porter în timpul vizitelor sale în România, care au continuat şi după 1989. Români şi străini, printre care Nigel Townson, director al British Council în România, Excelenţa Sa Ion Jinga, ambasadorul României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, istoricii Adrian Cioroianu, Traian Lazăr şi Şerban Papacostea, Charlotte Breese – verişoara lui Ivor Porter –, politologul Michael Palmer, conturează tabloul unui om al Renaşterii şi al unei Românii la ora echilibrelor fragile.
„Timpul petrecut în România mi-a influenţat tot restul vieţii. Acolo am descoperit firescul relaţiei cu străinii. Amintirile mele cele mai vii sunt legate de oamenii care s-au opus comunismului, luptând cu tenacitate ca să rămână liberi, luptă care a fost în cele din urmă pierdută...“, sunt cuvintele lui Ivor Porter înscrise pe coperta cărţii.
Numit de Consiliul Britanic lector la catedra de limbă engleză a Universităţii din Bucureşti, englezul vine la post în 1939. În acelaşi an, la 1 septembrie, începea al Doilea Război Mondial. În 1940, Ivor este transferat la legaţia Marii Britanii din Bucureşti. La începutul anului următor părăseşte România şi este recrutat de SOE, Direcţia de operaţiuni speciale a Intelligence Service, serviciu britanic care se ocupa de acţiuni de spionaj. Spionii britanici au fost bine trataţi de ambele „tabere“ româneşti. De exemplu, până la bombardamentele aliaţilor asupra Bucureştiului, în aprilie 1944, spionii aveau în raţia zilnică şampanie şi caviar. După bombardamente, românii s-au supărat şi au înlocuit şampania cu ţuică, citim în volumul cu numeroase note de subsol şi trimiteri spre alte lucrări scrise pe această temă. Aflăm din spusele semnatarilor că grupul spionilor britanici ar fi încercat să convingă autorităţile române că nu era posibil un acord separat cu aliaţii occidentali şi că singura speranţă era ruperea alianţei cu Germania şi predarea necondiţionată în faţa ruşilor. La care răspunsul autorităţilor române a fost „(…) românii sunt gata să colaboreze cu trupele aliaţilor occidentali – lucru pe care l-ar fi făcut încă de la începutul războiului, dar că, dacă alternativa oferită de aceştia era să-şi lase ţara la mila Armatei roşii, atunci Mareşalul va continua lupta“. Sunt prezentate colaborarea cu Iuliu Maniu, modul în care se transmiteau informaţii via birourile britanice din Istanbul, răspunsurile perfect diplomatice ale lui Churchill. După lovitura de stat de la 23 august 1944, grupul lui Porter şi colegii lor americani au avut o activitate intensă pentru a ajuta la formarea unui guvern parlamentar în ţară. Nu înţeleau de ce rapoartele lor nu sunt mai bine primite de britanici. Abia mai târziu au aflat despre înţelegerea dintre Churchill şi Stalin.
Ivor Porter era un om blând, modest, chiar timid, încât uneori cu greu puteai să-ţi închipui că a fost ambasador, şi cu atât mai puţin spion, povesteşte unul dintre mărturisitorii cărţii. Integru, principial, spunea direct ceea ce gândea, o caracteristică rară în rândul diplomaţilor. A părăsit România la sfârşitul anului 1947 şi a revenit în 1990 şi în 2011. Cu umor şi farmec, îmbrăcat mereu elegant, făcea un cuplu frumos alături de soţia sa, Katerina, arhitect. Împreună erau pasionaţi de muzică, limbi străine şi de casele lungi, cu formă neregulată. Ivor Porter a trăit 99 de ani. Cu câteva luni înainte de a muri, i-a scris o felicitare: „Katerina, sper că eşti tot atât de fericită ca şi mine“.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe