Newsflash
Cultură

Dincolo de tăcerea plantelor

de Dr. Eugenia GROSU-POPESCU - dec. 27 2012
Dincolo de tăcerea plantelor
   Vedete sunt două exemplare viguroase de salată de Nil, acea plantă folosită la noi în staţii de epurare a apei, unde se dezvoltă vertiginos pe seama reziduurilor organice din apă, transformând-se într-o importantă sursă de biomasă. Marioara Godeanu, biolog, a observat că „secerişul“ plantei pe o suprafaţă de un metru pătrat de apă atrage după sine moartea întregului „lan“. Este o misterioasă formă de solidaritate, spunea cercetătoarea. Ce fel de relaţii se stabilesc, oare, între reprezentantele aceleiaşi specii? Dar între plante şi om? De la astfel de întrebări a pornit realizarea documentarului TV.
   În studioul experimental au venit cele două exemplare de salată de Nil. „Vedetele“. Au fost lăsate câteva zile pe o aceeaşi masă, ca să se „obişnuiască“ una cu cealaltă. În timpul acesta, „echipa“ pregătea cadrul (mesele de experienţă, un fundal din metraje de mătase etc.), sistemul de detectare şi înregistrare a semnalelor electrice din plante (aflat în grija inginerului Eugen Alexandrescu), aparatura. Când perioada de acomodare a luat sfârşit şi între cele două colocatare a apărut o bandă de căldură (vizibilă în infraroşu), plantele şi-au luat locul stabilit în scenariu pentru experienţa televizată. O salată de Nil a fost conectată la aparatura de detectare şi înregistrare; cealaltă a fost lăsată liberă, la oarecare distanţă de prima. Doar că libertatea, ca în multe alte cazuri, nu avea să-i facă acesteia viaţa mai uşoară. Pentru că ei îi erau rezervate testările stresante care aveau să urmeze. În ce măsură şi cum anume se va solidariza cealaltă? era întrebarea. Suita stresorilor a fost gradată: mai întâi vântul (rece, apoi fierbinte, dintr-un uscător de păr centrat pe salata liberă) avea să fie perceput de cealaltă, chiar dacă între cele două nu exista nicio legătură vizibilă. Au urmat, la intervale, aplicarea de gheaţă, tăierea unui „pui“, picătura de otravă (salata conectată la înregistratorul semnalelor electrice a reacţionat din ce în ce mai energic, curbele de pe grafic erau din ce în ce mai ample, din ce în ce mai durabile, mai tânguioase parcă, o „tresărire“ în cazul picăturii de otravă, când planta conectată părea că a sesizat intenţia experimentatoarei încă din momentul deschiderii sticluţei).
   Final cu totul neaşteptat: experimentatoarea s-a înţepat, din greşeală, în apropierea salatei libere şi pe înregistrator a apărut o nesperată reacţie de compătimire. Simţeau oare plantele că experimentul nu era făcut din sadism, ci numai spre binele ştiinţei? La sfârşit, comentariul din off a fost aşezat perfect de Veronica Maximilian pe naiul lui Zamfir. Documentarul a fost aplaudat la scenă deschisă de participanţii la Congresul Internaţional al Ştiinţei.
   Un episod următor avea să fie dedicat aloei, reacţiilor ei la muzică. O plantă robustă a fost supusă mai multor tipuri de muzică. Unele dintre cele mai impresionante reacţii ale ei au fost „tresăririle“ dureroase la blestemele din cântecul Mariei Tănase. Dar, pentru că inginerul Eugen Alexandrescu construise un traductor care transforma semnalele electrice în semnale sonore, într-o pauză de lucru, aloea noastră, care rămăsese conectată la aparatură, avea să ne sperie. Dintr-odată, traductorul a început să redea cu exactitate bătăile unei inimi omeneşti, iar curba concomitentă de pe înregistrator avea unele certe asemănări cu o electro­cardiogramă. Inima era a unuia dintre noi, dar receptivitatea plantei ne uluia. Aflând, profesorul Eugen Macovschi a exclamat, jumătate în glumă, jumătate serios: „Nu mai spuneţi nimănui, că vă arestează!“. Era în anii ’80. Primul documentar s-a vândut cu succes în ţări din Vest şi din Est. Cel de al doilea nu s-a mai făcut.
   Iertare pentru această întoarcere în trecut. Am făcut-o pentru că asta i-aş dori televiziunii noastre în anul care vine: să exploreze cu mai mult curaj nevăzutul. Să ni-l facă vizibil, spre binele întregii umanităţi şi al susţinătorilor ei, non-umani, dar nu mai puţin vii: plante, animale, apă, aer sau munţi.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe