Un interesant eseu – Dezgustul – de la o emoţie orală la o emoţie morală – ne propune dr. Radu Vraşti. „Dintr-o perspectivă evoluţionistă, dezgustul s-a dezvoltat din interacţiunea dintre sistemul imunitar şi sistemul nervos central în procesul selecţiei variabilelor adaptative. Deşi îndeplineşte cele şase criterii ale unei emoţii de bază (activarea printr-o anume modalitate senzorială, abilitatea de a determina comportamente specifice, determinarea de schimbări în valoarea hedonică, modificarea şi redirecţionarea abilităţilor cognitive, circuit neuronal distinct şi continuarea stimulării corticale după trecerea evenimentului precipitant), dezgustul este un mecanism complex, şlefuit evoluţionistic, care orientează supravieţuirea umană de la un nivel elementar până la un nivel complex, precum în alegerea partenerului sexual, în alegerile morale după care un individ se afiliază la un grup social sau la o idee politică, ajută la păstrarea identităţii culturale şi în final conduce mintea umană în căutarea sacrului şi purităţii“. (...)