Peste 65 de lucrări de artă plastică
realizate de medici pasionați de acest domeniu au fost expuse, vreme de
douăsprezece zile, în spațiile Galeriilor de la Casa Artelor din Cluj-Napoca.
În lipsa spațiilor generoase de la Muzeul de Artă, organizatorii – UMF „Iuliu
Hațieganu” – au fost nevoiți să facă o selecție „la sânge” a ofertei.
Lucrările de anul acesta au oferit o
imagine în detaliu a parcursului de jumătate de veac al Salonului medicilor din
orașul transilvan.
50 de ierni
La 5 decembrie 1966, de ziua Institutului
de Medicină și Farmacie din Cluj, medicii plasticieni, în frunte cu profesorii
Dumitru Dumitrașcu și Ianos Szánta, asistați cu entuziasm de rectorul de
atunci, profesorul Octavian Fodor, deschideau, la Casa de cultură a
studenților, primul Salon de iarnă. Din 1971, Salonul se va muta în spațiul
special al Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, păstrând, de câte ori acest lucru
a fost cu putință, și bunul obicei al așezării în miezul zilelor IMF/UMF. Prima
cronică plastică la Salon a fost semnată de profesorul Crișan Mircioiu, el
însuși un pasionat al artelor. De-a lungul anilor, aproape 300 de medici și
farmaciști din toată țara au expus pictură, grafică, sculptură, fotografie,
artă decorativă.
„Salonul medicilor”împlinește anul acesta o jumătate de veac de existență. Din motive diverse,
ținând de mersul vremurilor, Salonul nu numără și 50 de ediții. Așadar, anul acesta, cea de-a 46-a ediție a
fost găzduită la Galeriile de la Casa Artelor, în perioada 28 noiembrie – 9
decembrie 2016. La vernisaj au luat cuvântul Vasile Radu, Dan Breaz și Ionel
Vitoc, amfitrionul galeriei. A fost o nouă expoziție care ne-a vorbit despre
diversitate, diferență și expresivitate. Am putut admira din nou pasiunea
pentru frumos a celor care, prin profesiune, se confruntă mai ales cu partea
urâtă a vieții omenești, cu boala și suferința, dar și talentul, adeseori cu
totul remarcabil, al expresiei lor plastice.
În același timp, s-au desprins și unele
propuneri și idei interesante pentru viitor – pregătirea unui nou volum-aniversar
(după albumul aniversar din 2009 și cel de prezentare a expozanților din 2012)
pentru ediția cu numărul 50 a Salonului, alegerea (experiment) unor teme
generoase, dar care să confere o mai mare unitate saloanelor, fără să
îngrădească în vreun fel imaginația expozanților, acordarea de premii, propuse
de un juriu de specialitate (pentru a păstra viu spiritul competițional
specific breslei medicilor), sau donarea unei lucrări la fiecare expoziție,
pentru crearea unei „colecții a medicilor plasticieni”. Dincolo de toate aceste
proiecte, rămâne bucuria participării la fel de numeroase an de an, adăugarea
numelor noi, alături de veteranii Salonului, dar și tristețea pierderii
inerente a unor nume din nucleul expozanților.
Firește, nu suntem singurii inițiatori și
beneficiari ai unui astfel de Salon, medicii din toată lumea fiind interesați
de arte și având astfel de expoziții periodice. În multe școli de medicină se
predă arta plastică, în încercarea – reușită, se pare – de a crește acuratețea
observației detaliilor în rândul tinerilor medici. Un astfel de medic-artist al
secolului XX a fost Meyer Melicow, reputat urolog american de origine rusă,
care scria: „Ianuarie – multe consultații… o grămadă de oameni bolnavi… multe
virusuri… multe vizite de noapte… vreme urâtă… cine se mai poate gândi la
artă?!” Tot el spunea, însă: „Un medic care pictează are deja un public gata
format pentru operele sale. El își poate expune lucrările în locuri atipice,
cum ar fi cabinetul, sălile de așteptare, pe toți pereții spitalelor, iar un
pacient care așteaptă este în mod special vulnerabil și doritor de artă” (Medical
Times, 1959). Poate că această afirmație este prea optimistă sau poate că
ne-am îndepărtat în zilele noastre de imaginea clasică a medicului și a
pacientului său, a relației dintre cei doi, dar și de tipul medicului
renascentist, polivalent. Într-un fel sau altul, legătura dintre artă și
medicină este indestructibilă și dăinuie peste ani, adaptându-se din mers la
așteptările omului modern.
Dr.
Laura POANTĂ
Prea mulți absenți
Lipsit de spațiile generoase ale Muzeului
de Artă, spații aflate în reabilitare, Salonul de iarnă al medicilor artiști
plastici de anul acesta (deschis în perioada 28 noiembrie – 9 decembrie), a
fost lipsit din păcate de anvergura cu care ne obișnuise. Un număr de doar 38
de expozanți, nume cunoscute și apreciate în marea lor majoritate, lucrări
puține (67) și nu din toate domeniile artei plastice (doar pictură, sculptură,
grafică, artă fotografică) dau măsura unei ediții de la care ne așteptam la mai
mult.
Ediția 2016 ne obligă la raportări
anterioare, când erau peste o sută de expozanți din mai toate centrele țării,
lucrări multe, majoritatea de calitate artistică, expoziții de nivel înalt.
Expoziția de anul acesta înseamnă un spațiu expozițional în centrul Clujului
(la Casa Artelor), plăcut, luminos, un spațiu al intimității dar, din păcate,
insuficient în raport cu numărul mare de medici-artiști plastici dornici să fie
prezenți. Avem însă certitudinea că ediția din 2017 va reveni în saloanele
consacratului muzeu de artă.
Anul acesta rețin atenția „Prima zăpadă”
(dr. Gabriela Corina Abrudan), „Flori din grădina bunicii” (dr. Aurelia Chișu),
„Rădăcini” și „Ferestre” (grafică de dr. Carmen Dițiu), seria „Trandafir” (dr.
Radu Moga), fotografiile semnate de Alexandru Munteanu, „Flori de toamnă” și
„Pastel” de Olga Pavel, „Iuventus dum Sumus” și „Pereat Tristitia” de Laura
Poantă, seria „Iarnă” a doctoriței Petronela Rusu, „Iarnă la Fălcușa” dar și
„Toamnă la București” (dr. Szabo Rubin Stelian), „Casa țărănească” (acuarelă de
dr. Valentina Gavrilescu), „Iarna timpurie” (prof. dr. Silviu Sfrângeu),
sculpturile doctorului Iosif Dugheniuc.
Actuala ediție ne prilejuiește și o
incursiune în istoria saloanelor de iarnă ale medicilor de la Cluj, inițiate de
profesorii Dumitru Dumitrașcu și Szantai Janos (nume legate de viața spirituală
a Clujului). Nu întâmplător, atât timp cât anul acesta sunt aniversați 50 de
ani de la prima ediție (5 decembrie 1966), organizată în spațiul Casei de
cultură a studenților, cu prima cronică scrisă de prof. dr. docent Crișan
Mircioiu, un alt nume de referință al Clujului medical și cultural. Istoria
consemnează apoi trecerea Salonului în spațiile Muzeului de Artă, începând cu
anul 1971 până în 2015. Din 2008, expoziția este organizată de dr. Laura
Poantă.
Demostene
ȘOFRON
