Cine nu a râs la un spectacol de teatru, la un film sau la o emisiune cu Tamara Buciuceanu? Era, de multe ori, ca un clovn în arenă și producea râsul spontan numai prin prezența ei, uneori nici nu apuca să deschidă gura, că râsul urmat de aplauze pornea. Ca în spectacolul „Cumetrele” de Michel Tremblay, regizat de Petre Bokor, în care a jucat cu câțiva ani în urmă la Teatrul Odeon, când mulți au încercat să o compare cu Giulietta Masina.
Născută la Tighina, în Republica Moldova, Tamara Buciuceanu s-a repatriat și a început studiile la Conservatorul din Iași, transferându-se ulterior la cel din București, unde l-a avut profesor pe marele actor Nicolae Bălțățeanu. Mai apoi a fost angajată la Teatrul CFR Muncitoresc din Giulești, după care a jucat pe scene la multe teatre în aproape toată țara. A fost Coana Chirița într-un spectacol la Teatrul Național din Iași, iar Radu Beligan a ales-o în 1961 să facă parte din trupa Teatrului de Comedie, de unde a „evadat” la Teatrul Bulandra. De acolo la Operetă și de acolo la Odeon, jucând printre picături și la Teatrul Constantin Tănase.
Era neobosită și solicitată să joace oriunde, de la Suceava la Călărași și de la Constanța la Satu Mare. Cartea de vizită a carierei sale rămâne, fără îndoială, personajul Vica Delcă din piesa „O dimineață pierdută”, după romanul Gabrielei Adameșteanu, realizat în 1986, de Cătălina Buzoianu, la Teatrul Bulandra.
Figură emblematică a comediei românești, a primit de-a lungul vieții multe distincții și medalii. A fost decorată de Traian Băsescu, de Gabriela Firea, care i-a făcut cadou cheia orașului, a primit o stea pe rotunda stelelor din centrul Capitalei, alături de alți mari actori, fiind distinsă și cu premiul pentru întreaga carieră la Festivalul Internațional de Film Transilvania, anul 2008. Numele ei este legat de spectacole precum: „Piatra din Casă”, „Cei doi tineri din Verona”, „Domnul Puntila și sluga sa Matti”, „Pălăria florentină”, „Gaițele”, „Contesa Maritza”, „Văduva veselă”, „Lăsați-mă să cânt”, „Vânzătorul de păsări”, „Voievodul țiganilor”, „Sânge vienez”, „My Fair Lady”, „Joc de pisici”, „Rețeta fericirii”, „Dimineață pierdută”, „Somnoroasa aventură”, „Romeo și Julieta la început de noiembrie”, „Așteptând la arlechin”, „Divorțul de aur”, „Paradis de ocazie” etc. A interpretat-o pe „Chirița în provincie” în 80 de spectacole pe scena Teatrului Național din Iași, sub îndrumarea regizorului Alexandru Dabija. Filmul „Liceenii” al regizorului Nicolae Corjos, în care a interpretat personajul profesoarei Isoscel, a făcut-o celebră în lumea școlarilor și a părinților lor.
În prezent, la vârsta de 88 de ani, s-a retras într-o căsuță la Breaza. Acolo, în aerul tare al munților, actrița duce o viață liniștită, alături de sora sa. Citește, face zilnic plimbări scurte, se odihnește și se uită la filme vechi. Duce însă dorul scenei, dar nu știe dacă va mai reveni în fața spectatorilor, a declarat de curând marea actriță.
A avut cronici elogioase, apreciate de mai toți cronicarii vremii care i-au văzut de-a lungul timpului spectacolele. Un adevărat portret îl face colegul ei mai tânăr, Horațiu Mălăele, ajuns și el de curând la vârsta senectuții. „Robustă ca o locomotivă germană, puternică și violentă ca bomba de la Los Alamos, mieroasă sau mieunată ca pisicile desenelor animate, frumoasă cât s-a putut, sperioasă și pițigăiată, melancolică sau tandră ca filmele indiene, dansantă și țopăitoare, când cele de vârsta ei s-au vândut de mult resemnării, cântând în falset, ca mine, sau «pe bune», ca Frank Sinatra, imprevizibilă ca ziua de mâine, Tamara Buciuceanu este o imensă uzină plutitoare pe oceanul artelor atât de dramatice, o minune singulară, născută anume să ne uluiască”.
