Întâmplarea a făcut ca, în doar câteva zile, publicul bucureştean să fie invitat la două premiere atractive, dar foarte diferite ca factură şi manieră de realizare. Teatrul de Operetă a propus o superproducţie spectaculoasă – musicalul Romeo şi Julieta de Gerard Presgurvic –, montat de o echipă invitată de la Budapesta – regia Kero, decorurile Bela Gotz, costumele Rita Velich, coregrafia Eva Duda, dirijor Balasz Stauroczky. O imagine de ansamblu cuceritoare, scene de dans excepţional concepute şi interpretate, perfect adaptate ideii de a transfera celebra poveste de dragoste într-un mediu „de cartier“, unde se înfruntă două bande rivale. Apar şi unele „devieri“ de la subiectul shakespearean, pentru că mamele celor doi eroi reprezintă, de fapt, familiile duşmane, comportându-se destul de suburban, iar în final, Romeo se spânzură ţinând-o în braţe pe Julieta care, trezindu-se din somnul provocat de licoare, se sinucide cu un cuţit al iubitului său. Dar sunt aspecte care trec în plan secund, pentru că decorurile moderne, sugestive sunt manevrate cu o tehnică de ultimă oră, cu o precizie uluitoare, luminile (care poate amintesc de discotecă) sunt impecabil gândite, costumele aduc un melanj între moda punk, rochiile elegante de seară, ba chiar de epocă şi hainele imaculate ale cuplului de îndrăgostiţi. Incredibil este însă faptul că majoritatea soliştilor provine din zona muzicii rock-pop, deci nu sunt actori profesionişti, dar joacă, dansează şi spun proza adesea impresionant, cu o pasiune şi o trăire de un firesc ce asigură tensiunea şi succesiunea captivantă a evenimentelor, cântând, în majoritate, cu glasuri plăcute, desigur în stilul pop cerut de partitură. Culmea este că George Papagheorghe (Jorge) este un Romeo cuceritor, iar Adrian Nour (Benvolio) şi Victor Bucur (Mercutio), de o supleţe şi o expresivitate cum rar am văzut. Simona Nae (Julieta) este absolventă a clasei de canto la Universitatea de Muzică, dar rămâne un personaj destul de plat, departe de relieful incisiv al lui Romeo. Întreaga distribuţie însă contribuie la spectacolul urmărit cu sufletul la gură de întreaga sală. Orchestra, amplasată în spatele scenei, cu suprapuneri de muzică înregistrată, a sunat excelent. Este o producţie care trebuie văzută, fără prejudecăţi, pentru că merită – cred că este primul musical de acest gen de la noi, oferit publicului într-o formulă scenică fascinantă.

Iar la Opera Naţională, o nouă montare a baletului Gisellede Adam a propus versiunea clasică, în regia şi adaptarea coregrafică semnată de Mihai Babuşka, în scenografia tradiţională a Adrianei Urmuzescu. Distribuţia de premieră a adus, în rolul principal, o balerină invitată de la Teatrul „Marinskii“ din St. Petersburg – Anastasia Kolegova –, graţioasă şi sigură, fără a emoţiona cu deosebire, dansând alături de Ovidiu Matei Iancu – performant tehnic în Albert, Alin Gheorghiu – foarte expresiv în Hans, Laura Blică-Toader – corectă în Myrtha. Totul fiind pregătit cu minuţie, a rezultat un spectacol omogen, bine sincronizat, susţinut de orchestra care, dirijată de Ciprian Teodoraşcu, a sunat nesperat de bine.