Newsflash
Cultură

Doza de ficțiune: „Control” de Maria Magdalena Costea

de Redacția Viața Medicală - nov. 25 2022
Doza de ficțiune: „Control” de Maria Magdalena Costea

Maria Magdalena Costea revine la rubrica „Doza de ficțiune”. Ea ne-a trimis recent o povestire scrisă de ea, tot cu tematică medicală.

DOZA47 de fictiune Control

Doza de ficțiune: „Fapt divers” de Virgil Răzeșu 

Doza de ficțiune: „Domeniul Mizantropului” de Viviance Găban 

Control 

— Bea, am reușit!

Bineînţeles că își programase controlul la prima oră. Așa era ea, pe repede înainte. Ana. Nerăbdătoare. Agitată. Doamne, și cât de fericită. Vocea îi tremurase pe tot parcursul convorbirii telefonice. Abia respira. Ar fi putut să jure că simţise cum, la un moment dat, i se scursese o lacrimă pe obraz. Însă nu a spus nimic. A fost fericită, amabilă. Răbdătoare. Știa
cât încercase. Ani de zile. Fusese alături de ea în calitate de medic și
prietenă.

Se cunoșteau de când erau mici. Anabela și Beatrice. Crescuseră în același oraș. Colege de bancă. Bine, doar un an, deoarece obișnuiau să chicotească și să șușotească încontinuu, iar învăţătoarea se enervase și le despărţise. De atunci, au stat separate la ore, dar nedespărţite în pauze. În generală, în curtea școlii, ascultând muzică la telefoanele pe care nu încăpea decât o melodie. La liceu, în spatele sălii de sport, împărţind o ţigară și râzând de cei de primară, care se tot furișau și se uitau după colţ la copiii mari care făceau „prostii”. Începuse deja să se pregătească pentru Medicină, iar Ana se uita mereu în cărţile ei de biologie și chimie și trăncănea despre ultima petrecere la care fusese. Bea nu ieșea prea mult. Nici Ana, de-altfel, dar cumva reușea să transforme fiecare seară în ceva memorabil. Avea un talent de a ilustra clubul, parcul, barul, ca și cum ar fi fost săli sofisticate de bal la care numai cei de viţă nobilă participau, cu toate că fiii de nobili erau doar
băieţi beţi leșinaţi într-un colţ, iar domnișoarele de vază, fete prea înfumurate și înţepate pentru a se distra cu adevărat. Mereu povestea
cu ceva dulce lângă ea. Îi plăceau jeleurile, așa că toate poveștile
lor de liceu aveau gust de căpșuni dulci și lămâie acrișoară.

Apoi, la facultate, s-au despărţit. Bea s-a pierdut pe holurile reci și înalte din Carol Davila, iar Ana în micul Pitar Moș, studiind engleză și franceză. Însă au ţinut legătura. Au rămas prietene. Râdeau de cât de mult aveau de învăţat, plângeau după băieţi și mâncau jeleuri. Ana a fost prima. Cumva mereu era. Bea fusese domnișoară de onoare la nunta ei, urându-le drum bun în călătoria lor de cuplu. Știa că abia așteptase să se căsătorească și, mai mult de atât, să devină mamă.

Bea se lăsă pe spate pe scaunul negru. Cabinetul era mic, dar curat. Învârti involuntar cu degetul mare verigheta. O ajunsese din urmă. Anul trecut. Îi văzuse zâmbetul larg și mâna odihnindu-se pe burtă. Reușise. Obţinuse ceea ce își dorise. Din nou prima. Însă bucuria ei nu fusese menită să reziste. Câteva săptămâni mai târziu, când ea era în luna de miere, o sunase. Îl pierduse. Plânsese la telefon în timp ce ea se uita cum
valurile cristaline ale Mării Egee se unduiau liniștite spre malul alb al Greciei, sub soarele căzut al amurgului. O ascultase în liniște. Nu poţi spune nimic. Nu ai ce. Își imagina cum Ana e prinsă într-o furtună pe mare, iar inima ei se izbește de toţi pereţii corabiei, ca apoi să se piardă neputincioasă pe fundul mării. Apusul unei vieţi și negura celei care o purta. 

Se uită la ceas. Fără cinci. Trebuia să apară. Nu vrusese să-i spună de la început, deși îi monitorizase atent starea de la avort. Trecuseră trei luni, fără ca ea să-și anunțe medicul și prietena. Îi fusese frică, așa îi spusese la telefon, dar reușise în sfârșit. Pericolul trecuse și știa că va fi bine.

Va fi bine. Cuvintele astea o înfuriaseră. Poate pentru ea. Se uită în jos la halatul alb și-și puse mâinile pe pântec. Nu știa de ce, dar nu-i spusese niciodată cât de mult își dorește să devină mamă. Cât de mult visase la asta. Cât de mult și-ar fi dorit să fie mama unuia dintre copilașii ăia de primară care se zgâiau la ele când fumau. Își imagina cum îi aștepta acasă cu prânzul pregătit și cum îi dojenea când îi spuneau că i-au spionat pe ăia mari. Cum se bucurase enorm pentru ea când aflase că era însărcinată, dar cum invidia se strecurase ca un ac de albină sub piele și rămăsese acolo să-și împrăștie veninul în sufletul ei. Cum plânsese pe plajă când îi auzise vocea frântă și cum îi păruse atât de rău că lăsase invidia să-i sufoce plămânii. Și cum, după ce o auzise alaltăieri la telefon, pielea începuse s-o mănânce, iar acele de venin să-i străpungă porii. Nu putuse să doarmă de atunci. Gelozia și vina duceau o luptă crâncenă înlăuntrul ei. Intensitatea bătăliei îi pulsa în vene, iar inima i-o lua la goană. Cum putea să dea ochii cu ea? Ochii aceia verzi și blânzi și binecuvântați cu o viață de om. După atâtea încercări. Atâta suferință...

Un ciocănit timid. Beatrice se ridică. Trase aer în piept și își aranjă halatul. Se duse la ușă. În prag stătea micuța Ana din banca a doua de la perete. Ana cea timidă, dar populară, cu poveștile ei fantastice despre baluri și prinți. Anabela Stroie, profesoară, pacientă, prietenă de suflet. O luă în brațe. Respirația ei era caldă și mirosea a căpșuni.

— Felicitări! spuse Bea strângând-o în brațe cu lacrimi în ochi. 

 

Doza de ficțiune: „Jurnal de pandemie” de Adriana Spineanu 

 

Doza de ficțiune: „Un animal ţepos” de Ania Vilal 

Pentru a participa la selecţie, puteţi trimite microficţiuni la adresa florentina@revistadepovestiri.ro. 

Autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea în Viața Medicală și pe site-ul www.viata-medicala.ro

revista de povestiri partener la Doza de Fictiune Viata medicala

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe