Newsflash
Cultură

Doza de ficțiune: „the charm of giving up” de Cezar Pârlog

de Redacția Viața Medicală - iun. 3 2022
Doza de ficțiune: „the charm of giving up” de Cezar Pârlog

Cezar Pârlog ne-a trimis spre publicare, pentru Doza de ficțiune, un text „cu mai mult sau mai puțin iz medical. În două variante, una scurtă și alta lungă”. Varianta pe scurt a apărut în versiunea pe hârtie a revistei Viața Medicală, iar varianta lungă o puteți citi mai jos.

doza22

 

the charm of giving up

 

PSIHEDELÍSM s. n. Stare de visare trează, specifică, constând într-o debordare delirantă de idei şi o distorsiune a faptelor şi imaginilor reale care pot merge până la halucinaţii. – Din fr. psychédélisme.      

Puțină medicină și metafizică socială. Sau cum primăvara imanentă cere vinjoșenia degetelor de trandafir rozé ale celor în care plesnesc de viață muguri pînă ieri nebănuiți.

„Cînd eşti ciudat,

chipurile ies din ploaie.    

Cînd eşti ciudat,     

nu-şi aminteşte nimeni numele tău.    

Cînd eşti ciudat,                               

cînd eşti ciudat,    

cînd eşti ciudat.”    

(The Doors – People Are Strange) 

 

Mda... dacă facem o matrice, în matematică sau în analiza de chipuri sau chiar în lingvistică, nu cred că ne-ar da cu minus. Sau, pe ușă (door) ieșind, minusul ar fi doar o altă posibilitate de a ramifica sensuri, pentru că și matricile pot fi n-dimensionale. Sau ar ieși cu numere perfecte și numere amiabile. Sau ceva abracadabrant. Psihedelic ori ciudat...

La uşa cabinetului lume multă, prost îmbrăcată, banderole galbene, tărăboi, transpiraţie acră. Iese una cu coc şi spune că pentru azi, programul s-a terminat. Rumoare, proteste, gălăgie. Şi că-i mai primeşte doar pe cei cu trimitere. Vreo zece se strecoară în grabă pe lîngă ea, cu documentele la vedere, cei mai în vîrstă se mişcă mai greu şi formează în dreptul uşii un şir indian foarte ordonat. Milităreşte. Da, teama de aia cu coc plus exerciţiul disciplinei din perioada în care erau activi, pe vremea lui Gorby şi a Marii Uniuni.

Un fel de calumet al păcii impuse, adus de doamna cu coc, între elementele de recuzită vie din decoraţia interioarelor sau care compun cadrul desfăşurării epice.

Cotrobăi prin buzunarul din dreapta al pantalonilor, găsesc ce caut, mă întorc cu spatele şi rup o foaie din carneţelul meu de scriitor. Rahat, e prea mică, nu merge, bate la ochi! Dau şi peste ceva împăturit, desfac, e o ciornă, notiţe pentru vreun articol, cam şifonată, dar măcar are o dimensiune mai generoasă, o arăt discret, desfăcută conspirativ doar pe jumătate, cerberul pare convins, îmi face un semn cu capul şi intru în grabă, printre ultimii.

„Rangul și gloria te-au ispitit / imperiul inima ți-o a vrăjit”, ceva Roza de Castillia apud Joyce. Uite, de aia e bine să se ia seara, prin biserici, instantanee de pe sfinţii mai în vîrstă. Ajută la convingerea cerberilor, prin minuni găsibile în buzunare.

Înăuntru, un salon cam cît o hală, se lucrează pe mai multe paturi. Prind un scaun, cel care era înaintea mea şi avea o poziţie mai bună, dormea-n pantofi, i-am luat-o cu juma’ de pas înainte, numai primul loc se premiază!, şi mă aşez cu un zîmbet superior.

...mişcat şi cuprins de sentimente de pietate

Chiar în faţa mea, era legat de pat unu’, un inamic, care stătea pe-o saltea de cuie, numai că alea erau din plastic. Mari şi verzi. Nu părea un fachir. Cine ştie ce inovaţie o mai fi şi asta?! Sau poate că îl torturează, omul chiar şi-o merită! Părea inconştient; Sigur l-au adormit pentru operaţie, oare îi iau organele? Imaginea nu-mi place, am oroare de sînge şi de bolnavi, mă ridic şi îi las ăluia scaunul, rămăsese alături, în picioare, ca un milog. Îmi zîmbeşte prieteneşte şi cu doi dinţi din faţă lipsă.

Emoţionat până la lacrămi și simțind adînci fiori ai pocăinţei, își imaginează cum cel căruia îi cedează locul și care dormea-n pantofi că sigur stă conservat într-un borcan situat în podul locuinţei, înconjurat de vreun gard de nuiele, care să-l ferească de mușcături de viespi.

Pe peretele opus, prinsă de perete, o paraşută parţial deschisă. De ea atînă un soldat. Pare tot un duşman.

...domina împrejurimile și pozițiile strategice.

Roşu închis spre vişiniu din cap pînă-n picioare. Bleah!, sînge închegat din belşug. Sprijinit de perete, stă în fund pe podea cu picioarele desfăcute. Arma o are alături. Lovesc uşor în bocancul lui stîng. Se zgîlţîie cu totul. Mda, e un manechin.

...cu gîtul cilindric, lipsit de „Mărul lui Adam” şi avînd atîrnate, ca un decimetru pe ceafă, două smocuri fine, lucioase, de păr negru. Se asortează cu roșu

L-o fi adus de la vreo expoziţie, vreun Expomil, ceva. I-a plăcut patronului, a scos banu’, şi, după terminare, cînd au strîns standul, i l-au dat omului, care a plecat cu el. Toată lumea mulţumită, mai puţine de adunat, împachetat şi de încărcat în tir; transportul e la kilogram şi costă. Cam aşa se întîmplă, şi eu am mai luat lucruri faine de la tîrguri în ultima zi, după ce s-au închis. Treaba mea de la deget nu e atît de urgentă, salut, deschid uşa şi ies.

Da, rațiunea umană trebuie să fie casta, pacifica et desursum...curată, așadar, pacifică și înalt luminată. Că nici corpii cereşti nu știm dacă s-au format prin dărnicia divinității ori din pofta lor proprie de a se învârti şi a se face numai pentru atîta lucru din nimic ceva, darămite oamenii și gîndirea lor.

Și, ca să nu fie un soi de copii hrăniţi insuficient la institutul „Maternitatea” cu lapte contrafăcut cu apă gazoasă de lăptăresele Căii lactee ori de cele de inspirație Argheziană, atît planetele, cît și oamenii, caută a lua în exploatare tîrguri.

Chiar dacă absolut inexplicabil, 45 de milioane de locuitori au avut în trecuta noapte un vis urît, coşmar de-a binelea, probabil şi luna plină să-şi fi băgat coada, în Europa Orientală se anunţă o superbă zi de primăvară; bună dimineaţa!

„Give peace a chance!”

Nu știm dacă să ne gîndim că luna e de vină sau cum zicea Bacovia: „E toamnă, metalic s'aud / Gorniștii, în fund la cazarmă”. Dar e primăvară parcă și psihedelicele ucid cititorilor balaurul care le turmentează reumatismele date de neo-clasici decorați pentru cultură și pentru senilitate.

Doza de ficțiune: „Timp” de Cristina Munteanu

Doza de ficțiune: „Urme de creion chimic” de Diana Dumitru

Doza de ficțiune: „Fructe de mare” de Emilia Grecu

Pentru a participa la selecţie, puteţi trimite microficţiuni la adresa florentina@revistadepovestiri.ro.

Autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea în Viața Medicală și pe site-ul www.viata-medicala.ro

revista de povestiri partener la Doza de Fictiune Viata medicala


Notă autor:

N. red.: În acest text s-a folosit „î” și nu „â” la dorinţa autorului.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe