Dacă-i
marţi, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, scriitorii ne citesc din cele mai
recente creaţii ale lor. La 4 februarie, a fost rândul lui Bogdan O. Popescu, deopotrivă medic neurolog, cadru universitar şi
scriitor, autorul a şase volume de poezie şi unul de proză. Ne-a dezvăluit
fragmente din Cartea dragostei, care va apărea în curând la Editura
Humanitas. Volumul, gândit pornind de la
structura de 64 de hexagrame a Cărţii Schimbărilor (I Ching), cuprinde tot atâtea poezii, inspirate din echilibrul
dragostei, nu din forţa de cuceritor, şi dedicate soţiei. Poemele au o primă
parte, scrisă în stilul cunoscut din Aerobiciclete,
şi o a doua, cu o poveste în care personajele principale, prinţul şi prinţesa,
îşi ţes povestea lor de dragoste, frumoasă ca o stampă orientală.
„Cartea
dragostei
este pentru mine cea mai importantă realizare literară a mea. Asta în primul
rând pentru că nu este proiectată doar în nivelul stilistic, ci şi în cel
axiologic şi filozofic. Am încercat să demostrez că personaje şi acţiune pot
exista şi în poezie, nu doar în filme sau proză. Pe scurt, volumul redă purificarea necesară, prin efort,
experienţe dureroase şi revelaţii, pentru a putea iubi cu adevărat, fără să
falsifici nimic. În Cartea dragostei
mi-am propus să construiesc o lume, în care se poate trăi fără contaminarea
invadantă a lumii de azi, chiar în miezul dragostei“, mi-a mărturisit poetul,
la finalul evenimentului.
Iată o „mostră“ din noua creaţie a lui Bogdan
O. Popescu.
(calcul, alegere)/fără tine – s-au prăbuşit
moleculele din mine în ADN-ul tău/s-au amplificat mişcările mele de leu de
senzaţie/în alergare, în oprire, în mâncare de secunde, ploi, zări/protejez
acum puii de fulgi de zăpadă, de cenuşă, /puii de făcut focul/de flori –
orhidee, crizanteme, caprifoi/la un pahar de vin pe care ţi-l ofer/pentru că fără
tine nu poate fi niciun ceas/nu poate fi nicio distanţă/între nucleul meu dens şi
electronii mei uşori/care sar de pe orbita tristeţii pe cea a freneziei.
(sincer faţă de
miez)/departe de tine (…) • nouă în al cincilea loc: numai sinceritatea
uneşte, te uiţi deasupra ta, în cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalţi.
mercur face o plecăciune, cu sudoarea pe frunte, soarelui tău, inimii tale.
venus, în rochie de seară, urmează, ştie să îşi încrucişeze genunchii într-o
înclinare, ca la curţile imperiale britanice, în semn de slavă. pământul tău e
teritoriul pe care îl străbaţi, el se supune inimii tale dacă drumul tău se
supune rigorilor lui. marte te salută şi îţi asigură susţinere în războaiele
tale. jupiter este foarte mare, nu se deranjează, dar îţi trimite un mesaj de
felicitare pentru intenţia ta şi cartea ta frumoasă. saturn se învârte în jurul
său până când credinţa sa se exprimă, crede în soarele său, în inima ta.
uranus, neptun şi pluto, de mână, vin la spartul târgului, înfriguraţi,
strigând: „sindicatul nostru doreşte un soare mare, sindicatul nostru bate pe
oricine cu inima ta, bătând“. toate planetele s-au întors către drumul tău, către
purificarea dragostei, către dulce, fii liniştit, lumina stelelelor te va călăuzi.
• nouă deasupra: pescăruşii se sinucid,
nivelul mării scade vertiginos, craniile au ajuns pe alt ţărm al amintirilor
tale. te aşezi pe plajă, cu picioarele încrucişate, şi aştepţi ceremonia,
spectacolul cinstirii miezului. pielea ta este prima care îţi laudă inima de
leu, inima de zeu, pentru că o hrăneşti cu celule bune, care se divid, grăsimea
ţesutului tău subcutanat îţi trimite reprezentanţi importanţi care dăruiesc
inimii tale microinformaţii utile, despre duşmanii tăi nemiloşi, muşchii tăi,
striaţi şi netezi, defilează într-o încordare şi un peristaltism nemaivăzut,
oasele tale îţi trimit apendicele tău xifoid, să mulţumească inimii tale, bătând.
V-am stârnit curiozitatea? Sensurile adânci şi
depline le veţi înţelege doar după ce veţi parcurge întreaga construcţie a cărţii.
Puţină răbdare, mai e doar o lună până la lansare.
