Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Drepturile omului în sănătate

Viața Medicală
Dan Dumitru MIHALACHE vineri, 15 aprilie 2016
     Dreptul la sănătate a fost mult timp considerat un „drept de a doua generație“, scria în prefața lucrării Drepturile omului în îngrijirea pacienților: ghid pentru practicieni Anand Grover, raportor la Națiunile Unite pentru dreptul la sănătate. Această percepție, spune el, s-a schimbat considerabil, din ce în ce mai multe țări incluzând în constituția lor dreptul la sănătate, pe care îl dezvoltă prin legislația națională.
     Deși numărul publicațiilor care abordează drepturile omului este mare, foarte puține dintre ele abordează modul de aplicare a acestor principii la nivelul instituțiilor care furnizează servicii de sănătate.
     Ideea realizării acestui ghid a pornit de la îngrijorarea și convingerea declarate ale autorilor, potrivit cărora pacientul se află într-o poziție de dependență față de furnizorul de servicii de sănătate. Acest ghid, de fapt, este o încercare de a oferi cititorilor – avocați, judecători, medici, pacienți ș.a. – un instrument util în promovarea drepturilor și responsabilităților omului în domeniul sănătății, precum și a mecanismelor de protecție a drepturilor și libertăților.
     Practic, ghidul este orientat pe trei mari direcții: prezentarea legislației internaționale și regionale care reglementează aceste drepturi în sistemul îngrijirilor de sănătate; proceduri internaționale și regionale în acest domeniu; contextul național, elaborat, la rândul lui, pe trei secțiuni – drepturile și responsabilitățile pacienților din România, drepturile și obligațiile furnizorilor de servicii medicale, proceduri juridice naționale.
     Dacă primul capitol încearcă să introducă cititorul în context, următoarele două sunt alocate exclusiv cadrului legislativ internațional și regional care reglementează drepturile omului în îngrijirea pacienților, explorează instrumentele juridice relevante, cu și fără forță obligatorie. Aici sunt prezentate și exemple de cazuri și interpretări ale prevederilor din tratatele internaționale, organizate în jurul unor drepturi aplicabile atât pacienților, cât și furnizorilor de servicii de sănătate, cum ar fi dreptul la: libertatea și securitatea persoanei; viață privată și viață în general; informare; integritate corporală; cele mai înalte standarde posibile de sănătate; nondiscriminare; dreptul de a nu fi supus torturii și tratamentelor sau pedepselor crude, inumane ori degradante; de participare la elaborarea de politici publice și de a lucra in condiții decente.
     Mecanismele internaționale și regionale de monitorizare joacă un rol important în implementarea drepturilor omului, ele fiind înființate pentru a spori conformarea statelor cu tratatele internaționale și regionale ratificate în acest domeniu. Cel de-al patrulea capitol din ghidul de față oferă informații de bază cu privire la aceste mecanisme de monitorizare, inclusiv informații de contact, în sprijinirea cititorului în ceea ce privește modul de navigare prin sistemele internațional și regional (european) de protecție a drepturilor omului.
     Aceste prime trei capitole sunt realizate de specialiștii de la Open Society Foundation, cea care finanțează un proiect de realizare a unor asemenea lucrări în mai multe țări, la care a aderat și România. Capitolele elaborate de specialiștii români (capitolele 5–8) pornesc de la o introducere în statutul legal al tratatelor internaționale și gradul la care ele au fost ratificate, semnate sau adoptate în România, trecând în revistă atât sistemul judiciar, cât și pe cel de sănătate.
     Capitolul propriu-zis care tratează drepturile pacienților în România este cel de-al șaselea, în care colectivul de autori a pornit de la drepturile prezentate în Carta europeană a drepturilor pacienților, dar din care doar patru drepturi sunt explicit tratate (dreptul de a avea acces la servicii de îngrijiri medicale, dreptul la informare, consimțământ și confidențialitate). Pentru celelalte, s-a făcut trimitere la prevederi legislative acoperitoare – de la dreptul la măsuri preventive și la siguranță, până la dreptul la inovație și la tratament personalizat, noțiuni relativ noi în România. Sunt menționate și alte drepturi care nu sunt prevăzute în Carta europeană a drepturilor pacienților, dar sunt acoperite de legislația românească, printre care dreptul la discriminare și cel pentru tratament decent.
     Fiecare drept a fost tratat în mod similar: după o scurta prezentare a modului în care este el explicat în Carta europeană a drepturilor pacienților, s-au identificat prevederile din Constituție și legislația națională, din legislația secundară, codurile deontologice ale furnizorilor și alte surse. Sunt redate, în unele cazuri, regulamente interne ale unor instituții sanitare care prevăd acoperirea unor drepturi, exemple practice de conformare sau de încălcare a dreptului respectiv, care multe sunt fictive, dar sunt și unele reale, concrete. Unele sunt preluate inclusiv din presă. 
     Pe lângă drepturi, ghidul de față abordează și responsabilitățile pacienților, pe care le grupează în trei mari categorii: față de propria stare de sănătate, față de sănătatea altora și față de sistemul de sănătate. Deși în legislația românească sunt multe referiri la responsabilități, ghidul scoate în evidență un fapt deloc de neglijat și anume că sunt referiri mai degrabă pentru asigurați, nu pentru pacienți.
     Deși ghidul se cheamă „(…) în îngrijirea pacienților“, în cuprinsul său există și un capitol care se adresează furnizorilor de servicii de sănătate. Acolo, sunt puse în evidență legăturile dintre drepturile pacienților și cele ale personalului medical. De exemplu, de cele mai multe ori, dreptul la condiții de muncă decente este legat de dreptul la siguranță al pacientului. La fel, și aici au fost analizate atât drepturile, cât și obligațiile furnizorilor de servicii, sub aceeași formă prezentată mai sus.
    Cartea se încheie cu un capitol asupra căruia juriștii au avut control deplin. Aici, sunt prezentate și analizate procedurile și instrumentele care există la nivel național pentru a aplica drepturile omului în procesul de îngrijire a pacienților, de la procedurile administrative, civile, procesul penal, până la mecanismele alternative, de la avocatul poporului până la comitetele de etică ale instituțiilor de sănătate.
     Cu o structură bine conturată, putem spune că ghidul cucerește cititorul prin pasiunea pentru detaliu, colectivul de autori reușind să ofere o prezentare minuțioasă a drepturilor și responsabilităților pacientului, precum și pe cele ale furnizorului de servicii medicale. Deși nu are forță juridică și nici nu se poate substitui consilierii legale a unui jurist profesionist, cartea poate fi un instrument util practicienilor în drept, dar și actorilor implicați în actul medical. Practic, așa cum se precizează și în nota autorilor, ea capturează starea curentă a legislației și practicii juridice în sfera drepturilor omului raportată la îngrijirea pacienților în România. Totodată, acest ghid poate fi un punct de pornire pentru cercetări de natură juridică în acest domeniu, autorii asigurându-ne că vor reveni cu ediții „mai bogate“ în elaborarea noțiunilor de protecție juridică a acestor drepturi.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC