Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Duet cultural

Viața Medicală
Candid STOICA joi, 16 aprilie 2015
La Casa de cultură a sectorului 2, a avut loc cea de a treia şedinţă pe anul în curs a Cenaclului dramaturgilor (Dragon 2 – dramaturgi refuzaţi), ocazie cu care s-a prezentat în lectura unor cunoscuţi actori piesa D-l fost tovarăş Vakarm divorţează, a profesorului în ştiinţe chimice, Florin Iordache. Stimabilul profesor, de-a lungul timpului, a fost sedus şi de muza teatrului, semnând numeroase volume de teatru dintre care semnalăm: „Teatrul politic“ (2004), „Unora le place sexy“ (2008), „Vipuşcă S.R.L“ (2010), „Criminalii“ (2013). Volumele respective conţin piese cu o problematică extrem de interesantă care s-ar fi putut bucura de un succes garantat dacă ar fi fost reprezentate pe scenele teatrelor. Dar, având în vedere dezinteresul şi dispreţul pe care îl arată noii directori manageri de teatru faţă de dramaturgia autohtonă, n-au văzut niciodată lumina rampei, în ciuda subiectelor care reflectă crud realitatea imediată. Sau poate tocmai de aceea.
Mult mai interesantă li se pare celor ce conduc astăzi destinele teatrelor, de fapt în majoritate foşti secretari de partid din vremea ceauşismului, piesuţele care n-au nicio legătură cu realitatea românească, n-au un minim conflict, cum ar fi de exemplu „Şefele“ de Werner Schwab  şi „Contra democraţiei“ de Esteve Soler la Teatrul Odeon sau „Hoţi“ de Dea Loher la Teatrul Naţional, ori „Femeia care şi-a pierdut jartierele“ de Labiche la Teatrul de Comedie. Deşi sunt jucate de mari actori (H. Mălăiele, G. Mihăiţă. Coca Blos) şi sunt puse în scenă de mari regizori, (Purcărete, Afrim, Dabija), tot nişte piesuţe sunt în fond.  

 

Contribuţii surprinzătoare

 

Au contribuit la succesul lecturii infatigabila Doina Ghiţescu, minunata în modestia ei, Florentina Tănase, interesantul şi misteriosul Constantin Duicu, precum şi  subsemnatul, fără modestie, sufletul acestui cenaclu. Şi în alte lecturi ale cenaclului, ei au dovedit vigoare în caracterizarea personajelor pieselor, personaje care caută să se acomodeze şi să se plieze pe noile realităţi sociale de după aşa-zisa revoluţie din Decembrie ‘89, folosindu-se de aceleaşi trucuri din timpul comunismului: demagogia şi minciuna.
A fost o surpriză mai mult decât plăcută prezenţa actriţei Sonia Neagu, care, cu eleganţă şi cu un timbru clar, a descifrat un caracter voios de femeie care-şi caută cu obstinaţie un partener. Extrem de plăcut şi la obiect, citind atent un rol dificil de nou arivist provenit din rândurile vechii securităţi dar care s-a asezonat, disipându-se în alte îndeletniciri mai eficiente, a fost şi dramaturgul Denis Dinulescu, într-o ipostază inedită de actor.

 

Comentarii stropite cu vin

 

Au fost prezenţi şi au comentat opera dramaturgii Dinu Grigorescu şi Marilena Dumitrescu, poetul şi editorul Ioan Gabriel Puşcă, aproape de nerecunoscut în ţinuta sa de ţăran neaoş. De asemenea, a impresionat prin prezenţă frumoasa poetă Coca Popescu, autoareavolumului „Incertitudine“. Au mai luat cuvântul poetul Constantin Kapiţa, autor a nenumărate volume de poezie care a intrat în polemică cu dramaturgul şi cu alţi vorbitori. S-a observat lipsa lui C. Turturică, unul din stâlpii cenaclului, care a telefonat disperat că este într-o maşină pe şoseaua Ogrezeni-Bucureşti. Una dintre roţi i-o luase la vale.
Autorul a declarat fără sfială că, asemenea lui Hamlet, care în piesa cu acelaşi nume a marelui dramaturg englez Shakespeare a vrut ca în spectacolul înscenat la curtea regelui Danemarcei să prindă conştiinţa regelui, tot aşa el, Fl. Iordache, cu piesele sale vrea să prindă sau să aprindă conştiinţa publicului.
Intrarea a fost liberă, discuţiile extrem de animate, fără îmbrânceli sau înjurături, deşi a luat cuvântul un debater literar de alura lui Ioan Gabriel Puşcă. Ieşirea a fost aşişderea, liberă, iar bufetul asortat cu vin de la Bolintinul din vale, reşedinţa autorului.
A impresionat asistenţa luarea de cuvânt a lui Dinu Grigorescu, care cu un simţ critic deosebit a despicat liniile majore ale textului scoţând în evidenţă mai ales calităţile lui: actualitatea temei (corupţia), realizarea caracterelor personajelor. A mai menţionat, de asemenea, umorul crâncen al unor situaţii, cum ar fi cea a unei cercetătoare preocupată de realizarea unor vaccinuri contra cancerului şi moare de… cancer. Chiar a propus un nou titlu piesei, mult mai adecvat – „Acul de cravată“ –, dedus din faptul că soţul îl găseşte în patul comun.

  

Fără păcăleală

 

Miercuri, 1 aprilie, fără să fie păcăleală, în frumoasa şi primitoarea sală a Institutului Cultural Român din Aleea Alexandru 38, împlinindu-se 82 de ani de la plecarea din rândurile noastre a marelui poet Nichita Stănescu, care avea obiceiul să stea mereu la taifas cu Îngerul, şi mai ales cu leoaica tânără – Iubirea –, cel care e poet toată ziua şi toată noaptea, poetul generos care răspândea cu nonşalanţă sute de poeme fără să-i pese dacă vor fi interzise, dacă vor fi declarate geniale sau nu, a fost prezentat un interesant şi insolit spectacol – Dreptul la timp. În fapt, un recital de poezie şi muzică susţinut de actriţa Isabella Drăghici şi de flautistul Ştefan Diaconu, având la bază unele din cele mai cunoscute poeme ale marelui poet. S-au folosit simboluri, unele absconse, altele destul de străvezii cum ar fi muzicianul flautist reprezentând conştiinţa poetului, actriţa devenind întruparea acesteia, poezia însăşi. Recitalul a adus pe scenă în câteva secvenţe elocvente tensiunea creatoare specifică poetului, lirica lui fiind denumită de unii critici „poezia poeziei“.
„Desprinse de poet sau unite cu el, poezia şi muzica gândirii creatorului se împletesc într-un joc ce se constituie drept fir conducător al spectacolului. Neconvenţionalul spectacular îmbină cuvântul şi necuvântul, sunetul şi tăcerea, mişcarea scenică şi tensiunea statică, ilustrând prin secvenţe înlănţuite câteva teme esenţiale din lirica stănesciană: iubirea, timpul şi moartea“, se scrie în prezentarea spectacolului pe site-ul ICR.
Protagonista captivantului spectacol Isabella Drăghici (n. 1977, Medgidia), e actriţă, poetă şi prozatoare,  licenţiată a Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“. În plus a absolvit masteratul „Studii religioase – texte şi tradiţii“ la Universitatea Bucureşti şi este, în prezent, doctorandă a Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, în „Antropologia artei“, cu o cercetare privind raportul dintre sacru şi arta teatrală. Este autoarea unui volum de versuri, laureată a numeroase concursuri de creaţie literară. Dincolo de toate acestea, este o excelentă actriţă, cu un glas profund, capabilă de interiorizări surprinzătoare, dar şi exteriorizări care se manifestă printr-o gestică plină de magia semnelor.
Este o enigmă pentru mine, cum o artistă atât de complexă, cu o prezenţă strălucitoare, eclatantă, cu un chip care aminteşte de marile actriţe ale ecranului Ingrid Bergman sau Greta Garbo, nu a găsit încă un loc pe scenele mari ale teatrelor din Capitală. Unde sunt concursurile de altădată? Între timp au devenit castinguri trucate.
Partenerul ei, Ştefan Diaconu (n.1990, Rădăuţi), a absolvit Facultatea de Interpretare, specializarea flaut, la clasa prof. Ion B. Ştefănescu şi Facultatea de Compoziţie, Muzicologie şi Pedagogie Muzicală, specializarea dirijat orchestră, fiind colaborator permanent al Filarmonicii „George Enescu“ şi masterand al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, specializarea flaut.

 

Pietre şi panseuri

 

O impresie puternică, vecină cu perplexitatea, a lăsat împărţirea de către protagonistă a unor pietre pe care erau scrise panseuri ale poetului, deşi el n-a excelat prin ziceri care să rămână posterităţi ca Cezar, Cicero, Oscar Wilde, Iorga, Sadoveanu cu lumina lui care vine de la răsărit, Gabriel Liiceanu cu teribilul său apel către lichele sau chiar Adrian Năstase, care, după încercarea ratată de sinucidere, ar fi declarat: „După ce am tras, am simţit o arsură puternică în zona gâtului“. Mai nimerit, cred, ar fi fost dacă pe fragmentele de bazalt sau cremene ar fi fost scrise câteva din versurile sale memorabile, învăţate de adolescenţi când voiau să cucerească o fată, ca de exemplu: „Spune-mi dacă ţi-aş prinde- ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului/ nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea/ de teamă să nu-mi striveşti sărutul?“ ş.a.
Atunci, spectatorul obişnuit în mod sigur ar fi luat pietroiul sau pietricica acasă, ar fi pus-o pe televizor sau calculator şi după ce textul i s-ar fi întipărit în memorie ar fi spus satisfăcut: piatra asta e de la Nichita! Şi va trăi mai departe liniştit în cap cu imaginea luminoasă a poetului care s-a sfârşit în crugul vieţii, la nici 50 de ani.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.