Să începem
cu sfârşitul. în ultima parte a revistei VIAŢA STOMATOLOGICĂ (nr.
1/2012), găsim un articol pe o temă destul de controversată: „Tratamentele
stomatologice în timpul sarcinii“, semnat de conf. dr. L. Hecser, dr. L.
Croitorescu şi dr. D. Biriş, de la Institutul de Medicină Legală din Târgu Mureş.
Nu sunt foarte sigur în ce măsură afilierea autorilor îi recomandă pentru acest
subiect, dar putem trece aspectul cu vederea, mai ales când aflăm că, potrivit
unui studiu american, majoritatea femeilor
nu merg la dentist pe perioada sarcinii, iar jumătate din gravidele cu diverse
afecţiuni orale nu solicită tratament, fie deoarece îşi consideră problemele
normale pentru această perioadă, fie de teamă că intervenţiile ar putea dăuna fătului;
în plus, 49% din obstetricieni recomandă rareori sau niciodată vizita la
dentist, iar dintre stomatologi, doar 10% realizează toate tratamentele
necesare, în timp ce 14% sunt împotriva folosirii anestezicelor locale la
aceste paciente. Datele confirmă aşadar importanţa chestiunii şi îndreptăţesc
continuarea lecturii. Dăm mai departe peste o informaţie neaşteptată:
„gingivita tranzitorie la femeile gravide induce (sic!) creşterea de estrogen şi progesteron, putând să evolueze
spre parodontopatie“. Şi noi, care trăiam cu impresia că tocmai sarcina declanşează
producţia hormonală crescută... O altă
frază, care începe şi nu se termină, dar are în schimb o notă bibliografică,
dezvăluie cauza problemelor tot mai multe ale acestui articol: este de fapt o
traducere a unuia intitulat „Dental care
during pregnancy“, scris de Tanya Wrzosek şi Adrienne Einarson, pe care
l-am găsit pe site-ul Canadian Family
Physician. O traducere de-a dreptul catastrofală. Pasajul de mai sus, care
ne revoluţiona cunoştinţele medicale, este în original semnificativ diferit: „about half of pregnant women experience
gingivitis due to increased estrogen
and progesterone“ – iar exemple sunt o mulţime, pe măsură ce articolul
descrie, pe rând, efectele diferitelor tipuri de tratamente asupra fătului. În
privinţa efectelor tratamentului parodontal, cu folosirea anestezicelor locale,
un studiu „a arătat că nu a apărut nicio problemă de evoluţie a fătului. Totuşi,
alte studii arată că poate să apară o evoluţie nefavorabilă“ – două afirmaţii
care se bat cap în cap şi ar nelămuri orice practician. Originalul însă spune: „scaling and root planning for periodontitis using local anesthetics as
needed did not increase adverse fetal outcomes; however, it did lower
preterm birth rates“ – cu totul altceva, nu? Trecem la problema obturaţiilor
din amalgam, de asemenea larg dezbătută. În româneşte, aflăm că „deşi mercurul în
sine este un toxic, eliberarea lui din obturaţiile de amalgam este minimală
(estimări de 10 gg%, pe când dozele maxime admise sunt de 2 gg%/ kg corp“. Aţi auzit de unităţile de măsură folosite mai
sus? Nici noi. În original, fraza este „Although
mercury is a toxin, its release from dental amalgam is minimal-estimated to be
10 µg/d, whereas the World Health Organization’s maximum recommended intake
is 2 µg/kg/d“, iar exotica măsură era de fapt microgramul/zi. Cu riscul de
a deveni obositori, continuăm citatele în paralel, următoarea eroare fiind
mult mai serioasă. „În Canada există opinia că obturaţiile de amalgam nu
trebuie, dacă este posibil, nici folosite, nici îndepărtate în cursul sarcinii.
Aceasta este o atitudine prudentă, deoarece expunerea la amalgam în cursul
sarcinii prezintă toxicitate, incluzând afectarea sarcinii, urmări neurologice,
avort spontan sau reducerea fertilităţii“, se spune în V. S., când de fapt „Health
Canada states that amalgams should not, if possible, be placed or removed
during pregnancy, which might be a rather conservative approach, as studies and
case reports of amalgam exposure during pregnancy have NOT documented any toxicity, including birth
defects, neurologic sequelae, spontaneous abortions, or reduction in
fertility“! Ceva mai jos, în paragraful alocat unui studiu pe tema obturaţiilor
de amalgam ale gravidelor, articolul românesc traduce LBW (low birth weight) infants drept „embrioni“… În încheiere,
„radiografia realizată la 5 grade (? – n.
r.) nu este asociată cu creşterea malformaţiilor congenitale, în consecinţă
examinarea radiologică dentară nu constituie motiv de îngrijorare“ – deşi
concluzia este (de această dată) aceeaşi, datele sunt diferite: „The estimated fetal dose in a single dental
exposure is 0.01 mrad. It is known
that doses less than 5 rad are not
associated with increased congenital malformations; therefore, dental x-ray
scans should not be cause for concern“. Adică noi (ei!) am confundat radul cu gradul... Acest articol este publicat în revistă
la rubrica „Educaţie medicală“. Să recapitulăm, deci, ce ar fi trebuit să învăţăm:
că gingivita în sarcină induce creşterea de estrogen şi progesteron, că
anestezicele locale nu afectează evoluţia fătului dar s-ar putea totuşi s-o
afecteze, că toxicitatea amalgamului se măsoară altfel decât crezusem. Şi că un
articol, prin traducere, îşi schimbă autorul – mai ales când traducerea îi
schimbă sensul.
Încheiem
cu începutul. Viaţa stomatologică se
deschide cu articolul dlui dr. Voicu A. David, redactor şef al publicaţiei,
care anunţă că, după trei ani, CMDR a
acreditat AMSPPR (al cărei preşedinte este tot dsa) ca furnizor de educaţie
medicală continuă. Nu ştim dacă să-i împărtăşim bucuria.