Stagiunea
simfonică a început, la București, destul de timid. Mai mult, zilele trecute,
un meloman afirma, uimit, că nu l-au tentat concertele de la sala Radio sau de
la Ateneu pentru că la 27 ianuarie s-a cântat simultan aceeași Simfonie nr. 4
de Ceaikovski. Sigur că erau ansambluri diferite și dirijori foarte deosebiți
ca factură, dar coincidența este totuși ciudată. Cu ani în urmă am mai întâlnit
astfel de accidente, dar păreau că au dispărut, mai ales că, în principiu,
structura programelor pentru o perioadă de câteva luni se publică pe site-uri
oficiale, deci se pot evita suprapunerile.
Din
fericire, lucrurile au reintrat în normal, în prima zi de februarie
derulându-se, la sala Radio, o seară în care Orchestra de cameră, cu germanul
Ralf Sochaczewsky la pupitru, a propus opusuri de Mendelssohn, Haydn (solist
violoncelistul Octavian Lup) și Mozart. Două zile mai târziu, Orchestra
Națională dirijată de Gheorghe Costin și-a propus să abordeze lucrări romantice
de Weber, Ceaikovski (cu violonista Cristina Anghelescu) și Brahms. În paralel,
la Ateneu, Filarmonica – sub conducerea lui Nicolae Moldoveanu, sosit din
Elveția – a optat pentru creații de secol XX, semnate de Honegger, Franck
(colaborând cu pianista japoneză Naoko Anzai) și Holst.
Opera
comică pentru copii lansează activități menite să răspundă unor categorii
diverse de mici spectatori. Aceștia au anunțat recent că cei din centre sau
școli speciale, precum și copiii cuprinși în programele unor fundații au fost
invitați la reprezentații cu opereta „Hapciu în re major”, baletul „Fetița cu
chibrituri”, operele „Răpirea din serai”, „Hansel și Gretel”, „Flautul
fermecat” – desigur adaptate și rezumate pentru cei de vârsta lor –, dar și
producția „Cu Nino la Milano”. Iar campania „Bilet în așteptare” continuă,
teatrul oferind, pe lângă un bilet cumpărat, un altul destinat unui copil cu
probleme de sănătate – și nu numai. S-a anunțat, de asemenea, că prin programul
social „Jucăriile Operei Comice” (JOC) s-au strâns, în decembrie, peste 800 de
jucării. Acestea au ajuns deja la copii din Baia Mare și Suceava – prin
programul de prevenire a abandonului școlar –, dar și la Sfântu Gheorghe, în
cadrul programului educațional „Ajungem mari”.
Între
timp, legendarul Placido Domingo a împlinit, la 21 ianuarie, 83 de ani. În
2010, acesta a suferit o operație extrem de dificilă, reușind totuși ca, după
doar două luni de la intervenție, să conducă, la Scala din Milano, o nouă
ediție a concursului Operalia Domingo. Acesta a prezentat și dirijat finala
concursului într-un efort incredibil, reintrând apoi în circuitul activităților
sale obișnuite. Domingo organizează anual competiția Operalia, este managerul
Operei din Los Angeles, cântă în spectacole, înregistrează și filmează
„integrale” de operă și dirijează frecvent. Anul acesta și-a sărbătorit ziua de
naștere în fosa Staatsoper Viena, dirijând „Romeo și Julieta” de Gounod. Iar la
31 ianuarie și 3 februarie a revenit la pupitru pentru „Tosca” de
Puccini, în distribuție regăsindu-se și baritonul Thomas Hampson. La rândul
său, acesta s-a confruntat în anii trecuți cu serioase dificultăți vocale,
încercând să se redreseze, chiar dacă glasul său nu mai are consistența și
strălucirea de altădată. De altfel, Hampson este invitat să cânte și la
București, în cadrul Festivalului „Enescu” din toamna acestui an.
Și
tot la renumitul teatru liric vienez, dirijorul Ádám Fischer a fost omagiat la
finalul spectacolului „Don Giovanni” de Mozart, pentru cele 300 de
reprezentații pe care le-a condus la Opera unde în tinerețe fusese corepetitor.
Alături de directorul Dominique Meyer și de alte oficialități, la acest moment
special au participat și interpreții personajelor din îndrăgita creație
mozartiană și, ca invitați, fostul director Ioan Holender și soprana româncă
Ileana Cotrubaș. La 69 de ani, dirijorul își continuă, desigur, colaborarea cu
Staatsoper, dar și cu alte ansambluri din lume.
Din
păcate, la 29 ianuarie, inima inegalabilului maestru Stelian Olariu a încetat
să mai bată. La 26 noiembrie împlinise 88 de ani și continua să se afle zilnic
la Opera Națională pentru a lucra cu ansamblul coral pe care îl „păstorea” din
1962. Ultima sa apariție pe scenă, aplaudată de public și de interpreți, s-a
petrecut, poate deloc întâmplător, cu prilejul Galei prin care Opera marca 95
de ani de existență instituționalizată. La 18 decembrie i s-a acordat Premiul
de excelență, dar pentru că era foarte slăbit, nu a reușit să fie prezent la
festivitate. Își dorise, dintotdeauna, să își trăiască și clipa de sfârșit în
teatrul pe care l-a slujit cu o devoțiune și o pasiune fără egal. A lăsat în
urmă gloria unor performanțe unice, apreciate superlativ aici și în lume, timp
de 55 de ani. Cu siguranță, abia acum se va odihni, după o viață de muncă intensă
și de eforturi greu de povestit.
