Newsflash
Cultură

Entuziasm faţă de un spectacol curat

de Candid STOICA - apr. 18 2014
Entuziasm faţă de un spectacol curat
   În octombrie 2001, Teatrul de Comedie, propu­nând publicului bucureştean piesa Bani din cer a prolificului şi fecundului autor englez Ray Cooney, dădea o mare lovitură pe piaţa teatrală românească, cu un spectacol de mare succes. Un tun, cum se mai spune în limbaj de afaceri. Dincolo de  amuzamentul întâmplărilor, piesa conţinea în titlu un cuvânt magic, ce continuă să bântuie aproape mai toate minţile oamenilor de pe mapamond, inclusiv ale românilor din ţară şi de pretutindeni: „bani“. Poate însemna un simplu cuvânt din dicţionar, la plural, când nu-i posezi, dar poate genera şi o stare de fapt, aruncând chiar minţile bine clădite într-un aiuritor miraj. A se vedea cazul considerat clinic de unii specialişti al îmbogăţitului peste noapte, Gigi Becali.
   Spectacolul cu „Bani“, regizat cu o mână de maestru de H. Mălăele, având în distribuţie  două capete de afiş, pe George Mihăiţă şi Virginia Mirea, urmaţi de alte nume de actori afirmaţi cu putere în ultimele decenii: Mihai Bendeac, Mihaela Teleoacă, Şerban Georgevici, precum şi alţii cu vechi state de referinţă ca Eugen Racoţi şi Gh. Dănilă, i-a adus Teatrului de Comedie mulţi bani proveniţi din încasări. Totodată, piesa s-a bucurat de o puternică penetrare în rândul publicului, având chiar tendinţa, conform unei zicale, de a desfunda mahalalele, ca şi altădată succesul aceluiaşi teatru cu piesa Preşul de I. Băieşu. Seriei de spectacole cu sala arhiplină de la sediul teatrului i-au urmat altele, în mai toate oraşele din provincie şi chiar din străinătate (Kiev), cu o cerere de bilete aproape nemaintâlnită. Asta le-a adus celor doi protagonişti şi premii de interpretare (Festivalul Galaţi, 2001), fapt ce a provocat şi alte teatre din provincie să pună în scenă „Banii“ aducători de succes, care de data aceasta nu veneau din cer, ci din buzunarele spectatorilor.
   Cu această ocazie, s-a dovedit că pentru teatrele din România, Ray Cooney e o adevărată mină de aur, scenele lor fiind realmente împroşcate cu comediile sale: Bigamul 1, Bigamul II, Amor cu repetiţie, Încurcă-i drace, Soţie de rezervă, Prins în plasă, Patul oval, O noapte nebună, Sé infiel y no mires con quién, Miniszter félrelép (piese ale lui Ray Cooney jucate de teatrele de limbă maghiară de la Cluj, Tg. Mureş, Oradea). Cu alte cuvinte, Ray Cooney reface, în alt secol, imensul succes pe care l-au obţinut cu piesele lor, cu decenii în urmă, infatigabilii Aurel Baranga şi Paul Everac (alias Constantinescu).
   Anul trecut, Televiziunea Română, care de ani de zile renunţase de bunăvoie să mai prezinte în programele sale spectacole de teatru, a reluat obiceiul şi a oferit în bună înţelegere cu Teatrul de Comedie spectacolul „Bani din cer“, care acum au venit de la tv, nu din cer. Dar, surpriză: realizatorul proiectului televizat este nimeni altul decât Mihai Bendeac. Cu ocazia asta, susţin persoane com­petente, a crescut şi ratingul respectivului canal tv.
   După cum se mai spune, pofta vine mâncând şi succesul după succes, H. Mălăele împreună cu G. Mihăiţă au ochit o altă reuşită, o altă modalitate de a câştiga simpatia publicului (a se citi bani), schimbând interpreţii principali, adică pe G. Mihăiţă şi V. Mirea, cu alţii mai tineri şi în plină afirmare: Mihai Bendeac şi Mihaela Teleoacă, iar în locul lor fiind aduşi din galeria de excelenţi actori ai Teatrului de Comedie Dragoş Huluba şi Delia Nartea. Eugen Racoţi şi Gh. Dănilă au rămas staţionari pe rolurile lor. La fel, traducătorul Gh. Lăzărescu şi scenograful Puiu Antemir.
   După G. Mihăiţă, revăzut acum pe micul ecran (în spectacolul televizat), maturizat, cu părul alb şi mai rar, după imensul succes obţinut în ţară şi în străinătate cu rolul primarului din „Revizorul“ de N. Gogol, tot în regia lui H. Mălăele, devenit pentru el un fel de profesor Higgins ce-l metamor­fozează miraculos în orice rol ar juca, acum, M. Bendeac, după ce ani de zile s-a pretat la tot felul de mascalţonerii la diverse canale tv, aflându-se în faţa unui rol în care comicăriile de duzină nu mai încăpeau, a  încercat şi de multe ori a reuşit să joace la rândul său sincer, realist, simplu, un personaj, cu toată înfăţişarea absolut nepotrivită pe care şi-a compus-o.
   Dacă Virginia Mirea interpreta cu un stil de mare comediană uimirea şi blocarea unei soţii faţă de bogăţia care se revărsa pe neaşteptat în casa lor, Mihaela Teleoacă a jucat mai ales naivitatea şi perplexitatea perso­najului, cu o delicateţe şi sinceritate de admirat, dând cu această ocazie măsura talentului său ce poate servi şi tinerelor de-abia ieşite de pe băncile multor institute de teatru.
   Fragila, sensibila şi interesanta actriţă Delia Nartea, ca şi misteriosul actor care este Dragoş Huluba au făcut tot ce se poate face în aceste  roluri, realizând la rândul lor mici bijuterii actoriceşti.
   O adevărată surpriză artistică a prilejuit compoziţia de mare calitate realizată de Eugen Racoţi (joacă în ambele distribuţii), în rolul unui poliţist, colaborarea cu H. Mălăele fiind şi la el de bun augur. Personajul său a avut adâncime umană şi mai ales mister autentic. Pentru mine, Eugen Racoţi nu-i o surpriză. Am fost colegi de Institut, iar ca partener i-am testat de multe ori posibilităţile de compoziţie ale talentului cu totul şi cu totul ieşit din comun. Ceea ce îl impune însă în mod deosebit în peisajul teatral existent este acurateţea şi seriozitatea cu care abordează fiecare rol, oricât de mic. Excelenţi au fost şi Gh. Dănilă, şi el actor cu mari posibilităţi, ca şi Şerban Georgevici, servind cu intervenţiile lor un spectacol curat, plin de fantezie şi umor, realizat cu talentul viguros pe care-l are H. Mălăele, atunci când nu se aventurează în tentative jalnice, riscante de a reevalua „O scrisoare pierdută“, numind-o „Scrisoarea“.
   Să-mi fie iertat entuziasmul cu care am scris rândurile de faţă, dar foarte rar găseşti pe scenele româneşti un spectacol simplu, curat, fără inutile intervenţii regizorale, în care actorii să joace cinstit şi sincer personajele piesei, umorul năvălind nestăvilit pe scenă, oferindu-mi dovada că se pot realiza performanţe şi în actuala stare de tranziţie. Dacă se vrea, dacă sunt idei şi mai ales dacă nu ne pare bine că-i moare capra vecinului.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe