În octombrie
2001, Teatrul de Comedie, propunând publicului bucureştean piesa Bani din cer a prolificului şi
fecundului autor englez Ray Cooney, dădea o mare lovitură pe piaţa teatrală
românească, cu un spectacol de mare succes. Un tun, cum se mai spune în limbaj
de afaceri. Dincolo de amuzamentul
întâmplărilor, piesa conţinea în titlu un cuvânt magic, ce continuă să bântuie
aproape mai toate minţile oamenilor de pe mapamond, inclusiv ale românilor din ţară
şi de pretutindeni: „bani“. Poate însemna un simplu cuvânt din dicţionar, la
plural, când nu-i posezi, dar poate genera şi o stare de fapt, aruncând chiar
minţile bine clădite într-un aiuritor miraj. A se vedea cazul considerat clinic
de unii specialişti al îmbogăţitului peste noapte, Gigi Becali.
Spectacolul cu
„Bani“, regizat cu o mână de maestru de H. Mălăele, având în distribuţie două capete de afiş, pe George Mihăiţă şi Virginia Mirea, urmaţi de alte nume
de actori afirmaţi cu putere în ultimele decenii: Mihai Bendeac, Mihaela
Teleoacă, Şerban Georgevici, precum şi alţii cu vechi state de referinţă ca
Eugen Racoţi şi Gh. Dănilă, i-a adus Teatrului de Comedie mulţi bani proveniţi din încasări. Totodată,
piesa s-a bucurat de o puternică penetrare în rândul publicului, având chiar tendinţa, conform unei zicale,
de a desfunda mahalalele, ca şi altădată succesul aceluiaşi teatru cu piesa Preşul de I. Băieşu. Seriei de
spectacole cu sala arhiplină de la sediul teatrului i-au urmat altele, în mai
toate oraşele din provincie şi chiar din străinătate (Kiev), cu o cerere de
bilete aproape nemaintâlnită. Asta le-a adus celor doi protagonişti şi premii
de interpretare (Festivalul Galaţi, 2001), fapt ce a provocat şi alte teatre
din provincie să pună în scenă „Banii“ aducători de succes, care de data
aceasta nu veneau din cer, ci din buzunarele spectatorilor.
Cu această
ocazie, s-a dovedit că pentru teatrele din România, Ray Cooney e o adevărată
mină de aur, scenele lor fiind realmente împroşcate cu comediile sale: Bigamul
1, Bigamul II, Amor cu repetiţie, Încurcă-i drace, Soţie de rezervă, Prins în
plasă, Patul oval, O noapte nebună, Sé infiel y no mires con quién, Miniszter
félrelép (piese ale lui Ray Cooney jucate de teatrele de limbă maghiară de la
Cluj, Tg. Mureş, Oradea). Cu alte cuvinte, Ray Cooney reface, în alt secol,
imensul succes pe care l-au obţinut cu piesele lor, cu decenii în urmă,
infatigabilii Aurel Baranga şi Paul Everac (alias Constantinescu).
Anul trecut,
Televiziunea Română, care de ani de zile renunţase de bunăvoie să mai prezinte
în programele sale spectacole de teatru, a reluat obiceiul şi a oferit în bună
înţelegere cu Teatrul de Comedie spectacolul „Bani din cer“, care acum au venit de la tv, nu din cer. Dar,
surpriză: realizatorul proiectului televizat este nimeni altul decât Mihai
Bendeac. Cu ocazia asta, susţin persoane competente, a crescut şi ratingul
respectivului canal tv.
După cum se mai
spune, pofta vine mâncând şi succesul după succes, H. Mălăele împreună cu G.
Mihăiţă au ochit o altă reuşită, o altă modalitate de a câştiga simpatia
publicului (a se citi bani), schimbând interpreţii principali, adică pe G. Mihăiţă
şi V. Mirea, cu alţii mai tineri şi în plină afirmare: Mihai Bendeac şi Mihaela
Teleoacă, iar în locul lor fiind aduşi din galeria de excelenţi actori ai
Teatrului de Comedie Dragoş Huluba şi Delia Nartea. Eugen Racoţi şi Gh. Dănilă
au rămas staţionari pe rolurile lor. La fel, traducătorul Gh. Lăzărescu şi
scenograful Puiu Antemir.
După G. Mihăiţă,
revăzut acum pe micul ecran (în spectacolul televizat), maturizat, cu părul alb
şi mai rar, după imensul succes obţinut în ţară şi în străinătate cu rolul
primarului din „Revizorul“ de N. Gogol, tot în regia lui H. Mălăele, devenit
pentru el un fel de profesor Higgins ce-l metamorfozează miraculos în orice
rol ar juca, acum, M. Bendeac, după ce ani de zile s-a pretat la tot felul de
mascalţonerii la diverse canale tv, aflându-se în faţa unui rol în care comicăriile
de duzină nu mai încăpeau, a încercat şi
de multe ori a reuşit să joace la rândul său sincer, realist, simplu, un
personaj, cu toată înfăţişarea absolut nepotrivită pe care şi-a compus-o.
Dacă Virginia
Mirea interpreta cu un stil de mare comediană uimirea şi blocarea unei soţii faţă
de bogăţia care se revărsa pe neaşteptat în casa lor, Mihaela Teleoacă a jucat
mai ales naivitatea şi perplexitatea personajului, cu o delicateţe şi
sinceritate de admirat, dând cu această ocazie măsura talentului său ce poate
servi şi tinerelor de-abia ieşite de pe băncile multor institute de teatru.
Fragila,
sensibila şi interesanta actriţă Delia Nartea, ca şi misteriosul actor care
este Dragoş Huluba au făcut tot ce se poate face în aceste roluri, realizând la rândul lor mici
bijuterii actoriceşti.
O adevărată
surpriză artistică a prilejuit compoziţia de mare calitate realizată de Eugen
Racoţi (joacă în ambele distribuţii), în rolul unui poliţist, colaborarea cu H.
Mălăele fiind şi la el de bun augur. Personajul său a avut adâncime umană şi
mai ales mister autentic. Pentru mine, Eugen Racoţi nu-i o surpriză. Am fost colegi de Institut, iar ca
partener i-am testat de multe ori posibilităţile de compoziţie ale talentului
cu totul şi cu totul ieşit din comun. Ceea ce îl impune însă în mod deosebit în
peisajul teatral existent este acurateţea şi seriozitatea cu care abordează
fiecare rol, oricât de mic. Excelenţi au fost şi Gh. Dănilă, şi el actor cu
mari posibilităţi, ca şi Şerban Georgevici, servind cu intervenţiile lor un
spectacol curat, plin de fantezie şi umor, realizat cu talentul viguros pe
care-l are H. Mălăele, atunci când nu se aventurează în tentative jalnice,
riscante de a reevalua „O scrisoare pierdută“, numind-o „Scrisoarea“.
Să-mi fie iertat
entuziasmul cu care am scris rândurile de faţă, dar foarte rar găseşti pe
scenele româneşti un spectacol simplu, curat, fără inutile intervenţii
regizorale, în care actorii să joace cinstit şi sincer personajele piesei,
umorul năvălind nestăvilit pe scenă, oferindu-mi dovada că se pot realiza
performanţe şi în actuala stare de tranziţie. Dacă se vrea, dacă sunt idei şi
mai ales dacă nu ne pare bine că-i moare capra vecinului.