Numele proprii sunt considerate a fi o importantă resursă terminologică. Descoperiri, teorii, invenţii; în medicină: semne, sindroame, boli poartă patronimul personalităţilor ştiinţifice (în general) care le-au realizat, observat, descris primele, nume, în general, atribuite de urmaşi ca recunoaştere a ideii originale, inteligenţei creatoare, activităţii înaintaşilor. De la aceste nume proprii, au derivat uneori adjective, verbe ori s-au creat sintagme. Eponim, -ă, eponimi, -e, s.m., adj. sunt cuvinte de origine greacă, dar care au intrat în română ca termeni preluaţi din franceză (eponimos – gr.; éponyme – fr.), semnificând pe cel care dă numele său unui lucru (Larousse). Se citează astfel, exemplificator, zeiţa Atena ca eponim al oraşului Atena. Dar şi substantive iniţial proprii, care au devenit termeni comuni, desemnând clase de obiecte: atlas, algoritm, badminton, barem, cadran, macadam, Watt. (...)">
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe