În
explozia de culoare pe care toamna o aduce cu sine la începutul ei, pare
dificil să existe ceva care să o depășească în intensitate. Cu toate acestea,
festivalul „Película – latin american film & experience”, ediția a doua, a
reușit acest lucru: să ne ofere culori mai multe și mai intense, însoțite de
sunete, mirosuri și savori venite de departe, care să ne facă timp de cinci
zile, între 13 și 17 septembrie, să părăsim spiritual Bucureștiul în favoarea
acelor meleaguri îndepărtate pe care poate le cunoaștem sau doar le visăm.
Institutul francez, fidel devizei sale „Vivre les cultures”, și Institutul
Cervantes, mereu în sprijinul hispanismului, alături de Cinema Muzeul Țăranului
au fost principalele locuri de întâlnire cu publicul, într-o nouă experiență
culturală complexă.
După
ediția inaugurală de anul trecut, care a concentrat atenția asupra cinematografiei
și tradițiilor chiliene, în 2017 ne-am bucurat de un „Focus Mexico”, care a
început cu proiecția tulburătoarei producții „Maquinaria panamericana”, film
realizat în 2016 și câștigător al Premiului Mezcal pentru cel mai bun film
mexican de debut. Regizorul Joaquin del Paso s-a aflat în sala Elvira Popesco
și a dialogat apoi cu spectatorii. Din dorința de a pune în valoare și de a
menține vii tradițiile precolumbiene ale teritoriului mexican s-a născut
ineditul film de animație „68 voces, 68 corazones” (68 de voci, 68 de inimi),
care narează în limbile indigene încă vorbite în Mexic legende ale acestor
populații, cu subtitrare în spaniolă.
În
completarea acestei proiecții, a avut loc la Institutul Cervantes și o
expoziție de grafică, desen și ceramică realizată de artiști români, membri ai
Clubului Ilustratorilor, care au oferit versiunea lor, inspirată de film, la
acele legende indigene. Ultima zi a festivalului a venit cu o serie de
scurtmetraje, dar și cu momentul omagial dedicat Fridei Kahlo, la 110 ani de la
nașterea artistei, care a însemnat, pe de o parte, relansarea volumului „Cartea
secretă a Fridei Kahlo”, semnat de F.G. Haghenbeck, publicat anul trecut de
editura Nemira, și pe de altă parte de vizionarea filmului biografic „Frida, naturaleza
viva” (1983) (Frida, natura vie).
Călătoria
mexicană nu putea fi completă fără o fiesta, cu muzică, dans, dar și cu
degustări de preparate și băuturi tradiționale. În plus, în cadrul secțiunii de
conferințe „Discovery talks”, consulul Martin Alonso Borrego de la Ambasada
Mexicului a împărtășit publicului din experiența sa ca mexican în România,
alături de Juan Pablo Artaza de la Ambasada Peru, dar și de doi călători români
prin America Latină, Delia Marinescu și Dinu Drog.
În
fiecare seară, publicul s-a putut bucura de un moment de relaxare cu specificul
unei alte țări – Chile, Peru și Argentina –, iar weekendul a adus ocazia
savurării unor brunch-uri latino-americane. Filme au mai fost și din
Cuba, Venezuela, Brazilia, Uruguay și Columbia și, în plus, ca o noutate a
ediției, secțiunea „Pelicula alternativă”, care a propuse producții horror/
thriller/ fantasy, pentru a vedea reacția publicului și la aceste genuri. Au
fost aproape 30 de filme în cele cinci zile de festival, concomitent în trei săli,
practic imposibil să le poți vedea pe toate.
În
final, fiecare spectator sau participant la reprezentațiile de muzică, dans,
degustări sau conferințe și-a făurit propria sa poveste despre festival,
diferită de a altora. Există însă ceva ce îndrăznesc să afirm că ne-a învăluit
și ne-a cucerit pe toți: atmosfera „Película”, ambianța plină de culoare,
sunete, texturi și savori, întregită de entuziasmul, voia bună și dăruirea
echipei de organizare condusă de Ileana Cecanu, care s-au dovedit a fi molipsitoare
și ne-au făcut să așteptăm cu drag ediția viitoare, pentru care deja publicul a
votat câteva filme.
Iar
pentru iubitorii culturii latino-americane în toate aspectele ei, inclusiv cel
gastronomic, intens promovat în ultima vreme peste tot în lume, săptămâna
aceasta, până la 15 octombrie, la Athenee Palace Hilton, se desfășoară
„Săptămâna gastronomică peruviană”. Acest eveniment oferă oportunitatea
degustării preparatelor tipice ale unei bucătării care împletește savori și
influențe precolumbiene, incașe, spaniole (însemnând și aportul maur și
sefard), africane și, nu în ultimul rând, cele aduse de emigranții din perioada
republicană, chinezești, japoneze, italienești, braziliene. Toate acestea
preparate pline de culoare și gust au câștigat recunoașterea internațională.
