Evenimentul cultural a avut loc în 15 iulie, la Cercul Militar Naţional. Erau acolo pe simeze și caii săi năzdrăvani, ieșiţi parcă dintr-o poveste, și lotcile ca niște albatroși exilaţi pe albastre oglinzi de ape. Erau și nuduri de femeie ca dulci coline preschimbate în coapsă fină de alăută florentină, cum ar fi zis bardul de la Mărţișor, erau și flori ca niște catedrale semeţe în verticale râuri de culori. Și mai era artistul însuși, povestindu-și cu o bucurie molipsitoare drumul prin acel univers de frumuseţe.

        Adaosul pictorului Nicolae Iorga este chiotul de culoare din care cenușiul existenţei a fost ignorat. Autoportretele sale – savantă geometrie prin care linii și culori se cheamă şi-şi răspund.

        Cele 98 de lucrări care alcătuiesc expoziţia Iorga 88 spun în felul lor că artistul ne invită peste încă un deceniu la o nouă întâlnire cu arta sa, fiindcă, e lucru știut, ne mai rămâne mereu ceva de adăugat lumii, astfel ca zestrea ei de frumuseţe să nu se stingă niciodată. Amintesc aici și prezenţa la vernisaj a criticului de artă Silvan Ionescu și a pictorului Valentin Tănase, două personalităţi ale culturii și artei contemporane, care, prin cuvântul lor, au conturat un profil de artist pictor cu care arta românească se poate mândri cu adevărat.

        Nu rataţi retrospectiva pictorului Nicolae Iorga! Este, poate, în vara aceasta de pârjol și neînţelesuri, cea mai curată oază unde sufletul își poate afla limpezime și răcoare.