Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Familia este cel mai arid şi alunecos teren

Viața Medicală
Ilinca BELCIU joi, 20 februarie 2014

O piesă de Pulitzer nu devine obligatoriu film de Oscar. Pare să fie cazul Ţinutului din mijlocul verii, care, deşi cu actori de primă mână (nominalizaţi, de altfel, la premiile Academiei din acest an), este de o artificialitate greu de digerat. Plusurile şi minusurile filmului, în cronica semnată de Ilinca Belciu la rubrica Ecran.

Slavă cerului că nu putem ghici viitorul!
Nu am mai avea scăpare.

 

   Nu poţi avea perfecţiunea. It’s a fact, cum ar spune americanul. Aşa cum în Beijing sunt nouă milioane de biciclete, vorba cântecului. Nu poţi avea căsnicia perfectă fără rutină şi probleme mărunte, nu poţi avea familia ideală, şi nu, nici măcar o înmormântare nu poate fi una banală. Ţinutul din mijlocul verii (August. Osage County) spune povestea unei familii disfuncţionale pentru care pare să nu existe o cale de mijloc. Există doar extremele. Adaptare a piesei de teatru câştigătoare a Premiului Pulitzer (semnată de Tracy Letts), în ciuda unei distribuţii de primă mână (Meryl Streep, Julia Roberts revenită în forţă cu acest rol secundar), filmul nu reuşeşte să treacă graniţa cinematografică, rămâne o poveste camerală (şi nu în cel mai bun sens al cuvântului). John Wells, cunoscut pentru faimosul serial Spitalul de urgenţă (E.R.), nu a fost suficient de convingător pentru membrii Academiei Americane de Film. Două nominalizări, adevărat, la categorii importante: cea mai bună actriţă în rol principal şi cea mai bună actriţă în rol secundar. Dar chiar şi aşa, nominalizările sunt discutabile. Julia Roberts face un rol mult mai puternic, tensionat şi bine condus, în vreme ce gama lui Meryl Streep pare a fi înţepenită într-un rol isteric.
   Violet Weston (Meryl Streep) este în pragul unei căderi nervoase, sub influenţa drogurilor care o calmează şi o ţin pe o falsă linie de plutire (bolnavă de cancer fiind), soţul ei, cel mai probabil, s-a sinucis, este mamă a trei fete şi niciuna dintre ele nu pare să-i fie foarte apropiată. Familia se reuneşte cu ocazia înmormântării bărbatului din viaţa lor, un tată extrem de ataşat de fiica cea mare (la a cărei plecare de acasă pare să fi suferit considerabil), scriitor pasionat, soţ devotat, dar devorat de o relaţie nocivă. Matriarhatul pare să îşi spună cuvântul în filmul lui Wells: Violet acaparează totul, ştie tot şi mai presus de toate intuieşte cele mai întunecate şi nefericite momente din viaţa fiicelor sale. Iar dacă toate acestea nu erau de ajuns, Violet le numeşte cu o seninătate debordantă, în mijlocul lumii, de parcă toată lumea trebuie să fie la curent cu bucătăria internă a fiecăruia: „Adevărul este că nu poţi concura cu o femeie mai tânără. E una dintre nedreptăţile vieţii. Este implicată o femeie mai tânără?!“.
   Sâmburele filmului este faimoasa cină de după înmormântare. Toată lumea e acolo: sora lui Violet, cu soţul ei, fiica cea mare, Barbara (Julia Roberts), soţul acesteia – de care s-a despărţit recent, interpretat de Ewan McGregor, fiica lor, cu tipicele probleme ale unei adolescente de 14 ani în căutarea unui drum, fiica mijlocie (Juliette Lewis) venită mai degrabă să-şi anunţe logodna recentă şi planurile pentru luna de miere decât să fie alături de familie, şi mezina Ivy, care decide să anunţe ruptura de casa părintească, dar mai ales de sub controlul mamei sale. Totul este atât de tensionat încât e nevoie de o simplă scânteie şi totul degenerează: „Mănâncă-ţi peştele!“. Familia poate fi aluatul în care te simţi perfect, dar, în acelaşi timp, poate fi dezastrul suprem. Pentru că te vor cunoaşte într-atât de bine încât să atingă punctele nevralgice. Cele patru femei par să facă faţă replicilor înţepătoare, iar pe fondul tragediei abătute asupra familiei lor, întâlnirea ascunde o dramă mocnită, dureroasă, profundă. Este acel moment nepotrivit şi nefericit când sunt vărsate toate frustrările adunate într-o căsnicie deloc uşoară, într-o familie în care comunicarea a fost pasată pe ultimul loc. În ciuda replicilor bine scrise şi a interpretării cu nerv a actorilor, totul pare un teatru filmat, cu o artificialitate pe care o digeri mai greu. Personajele se sfâşie între ele, fără a urmări neapărat o răzbunare concentrată pe un anume motiv. Este pur şi simplu e explozie verbală şi fizică în cele din urmă.
   Este stranie diversitatea şi lipsa de coerenţă a filmelor nominalizate la Oscar. Desigur, sunt multe alte lucruri care contează pentru publicul cinefil (şi nu numai), nu atârnă doar nominalizarea. Dar, privind în ansamblu, nu îţi poţi abţine nedumerirea şi mai ales dezamăgirea faţă de lipsa de profunzime când vine vorba de premii. Căci nu vorbim doar de statueta strălucitoare care intră în istorie, ci de filme care să facă istorie. Cum facem să rămânem cu filme care să încânte publicul cu adevărat?

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.