Noua stagiune, care s-a deschis în această toamnă, nu se anunță
a fi una cu multe surprize. Vor fi multe reluări, multe vechituri, pe care
teatrele vor încerca să ni le reinterpreteze, schimbând doar titlurile. Rămân
doar cu speranța că vor fi incluse și spectacole noi, autentice, valoroase.
Parcă vrând să-mi confirme cele de mai sus, Teatrul Odeon,
specializat în spectacole cu texte scandaloase („Șefele“) și bazate pe
literatura proletcultistă („Trei generații“), a deschis stagiunea cu piesa
Luciei Demetrius și cu „Gaițele“ de Alexandru Kirițescu – un spectacol din
stagiunile trecute. Între acestea au fost intercalate spectacole pentru copiii
de 10 și 14 ani despre copilăria lui Enescu și a lui Mozart, în coproducție cu
Fundația Victoria. Dacă se va continua în aceeași notă, în curând vom ajunge la
copilăria lui Homer, după, bineînțeles, cea a lui Beethoven, Palestrina sau
Anton Pann.
Arșinel și Morariu – cuplul supraîmbătrânit ce conduce Teatrul
„C. Tănase“, împreună cu Stela Popescu, ce se menține încă din zestrea textelor
lui C. Tănase și ale lui Mihai Maximilian, negăsind alte resurse mai vii,
anunță cu surle și tromboane că, probabil urmărind în secret un post de
senator, s-au înscris în UNPR. La teatrul ce-l conduc, vor prezenta aceleași
spectacole prăfuite și adormitoare, în care n-a mai pătruns de ani de zile
niciun nume sonor: „Revista revistelor“ și „Piei drace“!
Nu fac excepție nici Teatrul Nottara și Teatrul Mic, care au, de
asemenea, programate spectacole din
stagiunile deja derulate, deși au la conducere manageri relativ noi. La rândul
său, Teatrul Național nu a anunțat încă nicio premieră. Probabil
mașinăria tehnică e obosită, după efortul prezentării în bune condiții a
festivalului NETA 2015. Aici se anunță aceleași titluri din repertoriul curent: „Dineu cu proști“, „Tectonica
sentimentelor“, „Furtuna“, „20 de ani în Siberia“ etc. Să nu uităm,
bineînțeles, spectacolul cu misteriosul text găsit de I. Caramitru într-un taxi
(text ce fusese uitat de H. Mălăele), căruia i s-a pus un titlu abracadabrant,
ce n-are nicio legătură cu piesa respectivă: „Dumnezeu se îmbracă la second
hand“, al anonimului vâlcean Iulian Mangu. De atunci, majoritatea dramaturgilor
români încă nejucați uită cu bună știință texte dramatice în taxiuri, în
speranța că vor ajunge să fie reprezentați pe prima scenă a țării, atât de
zgârcită cu dramaturgii autohtoni.
Nu văzusem spectacolul recital al Amaliei Ciolan, structurat
după teribila carte a Aniței Nandriș-Cudla („20 de ani în Siberia“), autoare a
uneia dintre cele mai importante mărturii despre destinul unei țărănci
bucovinence. Calvarul trăit de bucovineancă în Gulagul sovietic a constituit
subiectul cărții, eroina fiind deportată împreună cu cei trei fii ai săi în
Siberia, la Cercul Polar, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după
ocuparea Bucovinei de Nord de Uniunea Sovietică.
Deși spectacolul reproduce un destin de o extraordinară valoare
documentară, cu toate eforturile actriței – posesoare a unor certe însușiri
dramatice, declar ușor dezamăgit că acesta nu se ridică la înălțimea cărții,
fiind destul de modest, scolastic, chiar școlăresc. Nu există înfruntări
dramatice ale eroinei cu cei care îi impuneau ceas de ceas, zilnic, regimul
neomenos. Invenția regizorală în domeniul scenaristic este „extraordinară,
nemaipomenită“, dar, vorba lui nenea Iancu Caragiale – lipsește cu desăvârșire,
lăsând actrița să se lupte, uneori, cu morile de vânt. Regizorul nu o ajută cu
nimic mai mult decât un geamantan, rudimente de sârmă ghimpată și fotografii cu
flori sau o pasăre rânită. Și totuși, de multe ori actrița, prin trăirile
sincere, uneori paroxistice, a reușit să impresioneze spectatorii, povestind
cumplita dramă care astăzi pare antideluviană, venită de undeva din negurile
istoriei.
Și totuși, singurele teatre care au noutăți – cinste lor! – sunt
Teatrul de Comedie și Metropolis, care anunță, incredibil, premiere. La Teatrul
de Comedie se va juca „La pulce“ (Puricele) de Feydeau, în regia lui H. Mălăele
(care l-a realizat cu ani în urmă și la Teatrul Nottara). La Metropolis (teatrul
condus de neobositul G. Ivașcu) vor fi jucate „Romeo și Julieta“ și „A 12-a
noapte“, ambele de W. Shakespeare, regizate de Victor Ioan Frunză cu
scenografia Ariadnei Grad.