Dacă ploaia din vara aceasta care n-a fost vară ne-a întunecat cerul, ea nu ne-a înecat corăbiile dorului nostru de a plonja au fond du gouffre pour trouver du nouveau (mulţumesc, Baudelaire!). Chiar dacă, pentru a o face, ne-am mulţumi doar cu o călătorie servită de neobositul medic-scriitor Viorel Pătraşcu, care ne invită să descoperim locuri de pe fascinanta Planetă Albastră.
Scriitorul-medic Viorel Pătraşcu ne-a obişnuit deja cu drumul prin lume. E de ajuns să-i căutăm în librării „itinerariile” prin care va fi hălăduit cu ochii sufletului larg deschişi, ca nu cumva să-i scape vreun amănunt dintre acelea care n-ar mai avea niciun chichirez dacă nu le-ar consemna conştiincios în carnetul lui de note de călătorie, cât să ni le împărtăşească mai apoi repejor, aşezate într-o carte spre a nu ne lăsa străini de spectacolul lumii.
De data aceasta, scriitorul Viorel Pătraşcu ne invită chiar în Paradis. Pretinde el că acesta ar exista „într-o mică insulă aparţinând Republicii Dominicane pe care Cristofor Columb a descoperit-o în 1496”. Ne mai spune autorul că „acestei comori naturale i s-a dat numele de Saona cea frumoasă şi tot astfel îşi intitulează volumul apărut la Editura Cartea Românească, cel de-al şaptelea volum cu itinerare de vacanţă apărute până acum sub semnătura sa.
Insula aceea paradisiacă arată ca la începutul lumii doar din pricină că este complet nelocuită. După ce Cristofor Columb a curăţat-o cu sabia şi crucea de orice formă de viaţă omenească (întru slava religiei iubirii şi a foamei nestăvilite de aur), oamenii de astăzi, grijulii cu păstrarea ecosistemului, au transformat-o într-o „rezervaţie a biosferei, a cărei frumuseţe te copleşeşte”.
Cârcotaşi cum suntem, nu ne putem opri a ne întreba cum a arătat insula aceea când locuitorii ei erau înfrăţiţi cu natura, iar ecosistemul de aici nu dădea semne de suferinţă. Sau când, după ce au fumat pipa păcii împreună cu căpeteniile locului în semn de bună venire, nou-veniţii, plini de
„milostenie creştină”, i-au căsăpit temeinic pe aceştia spre a-i scăpa de greul podoabelor de aur cu care se prezentaseră la „binecuvântata” întâlnire. Dar asta e altă poveste.
Povestea în care ne invită scriitorul Viorel Pătraşcu să intrăm este a junglei (nu, nu vă speriaţi, nu de jungla umană este vorba), cu multitudinea ei de vieţuitoare şi cu flora de o diversitate cum mai este doar în Paradis. În Ţara bascilor, autorul ne îndeamnă ca, intrând, să facem şi gestul reverenţios: „Jos basca!”, deşi bine ştim că descoperirea capului se face doar când eşti purtător de pălărie. Jocul de cuvinte i s-a părut nostim autorului. Am nimerit apoi, conduşi, desigur, de autorul-ghid, prin Praga – „bijuterie a turismului mondial” –, prin Germania, prin Grecia, printre berberii, pe urmele splendidei Ingrid Bergman la Casablanca, prin Spania, după umbra lui Hamlet prin Danemarca, pe urmele colosului din Rodos, prin Ile Maurice.
Autorul a ales să prezinte la sfârşitul textului care compune mozaicul itinerarului său de vacanţe un amplu grupaj, ba chiar un album de fotografie artistică (pentru că medicii sunt şi neîntrecuţi muzicieni, pictori, sculptori, scriitori, poeţi, experţi în fotografie artistică), sub semnătura dr. Viorel
Pătraşcu, dr. Dan Popescu, dr. Mircea Bârsan.
