Newsflash
Cultură

Femeia în lumea artei bărbaţilor

de Drd. Cezara Moraru - apr. 2 2021
Femeia în lumea artei bărbaţilor

Reprezentările femeii în artele lumii redau o imagine distor­sionată, despre un ideal feminin imaginat de bărbaţi.

Nancy Spero - Dans (1993)În încercarea de a reda femininul prin lucrările de artă, artiștii au lăsat drept cronică, mentalitatea și atitudinea societăţilor trecute faţă de acest subiect. Celebrul coridor al lui Giorgio Vasari din Florenţa reunește autoportretele celor mai reprezentativi pictori din istorie, mai ales din perioada Renașterii, iar prezenţa artistelor ocupă mai puţin de 10% dintre acestea.

Lipsa prezenţei feminine în câmpul teoretic și practic al artelor a fost marcată de aceleași carenţe istorice precum elitismul ori sexismul. Fede Galizia, Caterina van Hemessen, Marie- Gabrielle Capet sunt doar câteva exemple de artiste care și-au lăsat amprenta, însă practica lor a fost ignorată și marginalizată.

Odată cu mișcarea de artă feministă din Statele Unite din anii ,70, artele au dobândit o nouă dimensiune. În 1971, Linda Nochlin publica un text care chestiona lipsa femeilor în lumea masculină a artei, Yoko Ono prezenta performance-ul „One Woman Show”, iar în 1972,
Nancy Spero protesta la New York în faţa Muzeului de Artă Modernă împotriva dictaturii bărbaţilor în muzee.Yoko Ono reprezintă în continuare o voce puternică, inspirând alte artiste cu discursul său.

Reprezentarea corpului feminin în artă a fost unul dintre subiectele contemplate încă din preistorie, unde trupul feminin a fost deformat, stilizat, robust. Antichitatea clasică reda nudul într-o manieră suplă și fragilă, Picasso privea femeia dintr-o perspectivă geometrizată și stilizată.

Artele moderne și contemporane au ieșit din acest tipar, prezentând corporalitatea feminină în toate contextele mai puţin acceptate și dezbătute anterior. Discuţia s-a îndreptat până în punctul în care este chestionată prezenţa corporală în perfor­mance-urile actuale.

Astfel, teoreticianul Peggy Phelan, în Mourning Sex: Performing Public Memories, sugerează că în lipsa contactului vizual, corpul observat nu există; chiar și la acei artiști ale căror corpuri sunt vizibile fizic, dacă viziunea lor este ascunsă, trupul poate fi considerat ascuns.

În această abordare, riscul, transgresiunea și o falsă iluzie de distanţă sunt preluate atât de artist, cât și de membrii publicului, extinzând capacitatea de comunicare între artist/artă și public. Sugestia eliminării corpului din performance creează oportunităţi pentru cei din exteriorul spectacolului de a păși în interiorul operei – fizic, conceptual sau simbolic.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe