De când pădurile de la noi cad sub tăişul
omului-frate căruia i-au fost de veacuri trupului adăpost şi sufletului balsam,
o întâlnire cu lemnul care va fi avut norocul să nimerească sub ochii adânc văzători
ai creatorului – muritorul acela căruia i se spune sculptor şi care, prin truda
mâinilor sale nemureşte materia – devine popas de taină şi loc de întâlnire cu
tot ceea ce înseamnă istoria unui neam.
Vida Gheza, genialul artist-sculptor venit
sub soare la 28 februarie 1913 în Maramureşul de legendă şi înaltă istorie românească,
a fost fiul Rozaliei şi al lui Iosif Vida (miner) din Baia Mare. În cel dintâi
chiot al pruncului născut în chiar ziua în care altădată a fost tras pe roată
Horea, se vor fi adunat poate toate sevele cât să urce ca nişte fântâni
verticale în trunchiurile arborilor şi-apoi în mereu înnoitele frunze, din
dorul pământului de-a fi mai lângă cerul luminii.
Şi
iată-ne acum, când se împlinesc 100 de ani de la naşterea artistului. Sub egida
Academiei Române (al cărui membru a fost, din 1974), începând cu 28 februarie
a.c., au avut şi vor mai avea loc numeroase manifestări dedicate Centenarului Vida Gheza – evocări, întâlniri,
expoziţii, lansări de carte/album, inaugurări – la Bucureşti, Baia Mare, Carei,
Satu Mare, Roma etc., – pe întreg anul 2013, care se înscrie în calendarul
cultural-artistic al României ca Anul
Vida Gheza.
În
Aula Academiei Române s-a desfăşurat, la 27 iunie a.c., Simpozionul omagial
dedicat sculptorului, în cadrul căruia au rostit alocuţiuni personalităţi de
marcă ale ştiinţei, artei şi culturii româneşti: academicienii Ionel Haiduc,
Marius Porumb, Ionel Valentin Vlad, Răzvan Theodorescu; prof. univ. Daniel
Barbu (ministrul culturii şi patrimoniului cultural naţional), Teodor Ardelean
(directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu“ din Baia Mare), Grigore Arbore
(Consiliul Naţional al Cercetării, Veneţia, Italia), Aurel Chiriac (directorul
Muzeului Ţării Crişurilor – Oradea); conf. univ. Ramona Novicov (Universitatea
din Oradea), Livius Ilea (critic de artă),Tiberiu Alexa (directorul Muzeului de Artă Centrul Artistic Baia Mare), Călin
Stegerean (directorul Muzeului de Artă Cluj-Napoca), Ioana Vlasiu (Institutul de Istoria Artei „George
Oprescu“ Bucureşti), Cătălin Cherecheş (primarul
municipiului Baia Mare, un om luminat, care a tradus, în calitate de mecena, un
proiect editorial „Vida Gheza“, înscris sub sintagma „Să dăruim un viitor trecutului“).
În
aceeaşi zi, la Biblioteca Academiei Române, în sala de expoziţii „Theodor
Pallady“, a avut loc vernisajul expoziţiei de sculptură/grafică „Centenar Gheza Vida – 1913–2013“ –
eveniment de marcă în care viitorul ancorează trecutul înscris în lemn şi piatră
de un fiu al Maramureşului ce s-a identificat cu istoria românească de cea mai înaltă
vibraţie – Horea, Cloşca şi Crişan,
Pintea, Dragoş Vodă, Menumorut, Gelu, Monumentul ostaşului român de la Carei,
Monumentul ţăranilor martiri de la Moisei – considerat de criticul de artă
Constantin Prut „sinteză a spiritualităţii româneşti atingând acea tensiune
unică la care s-a afirmat vocaţia ordinii, a echilibrului psihic şi cosmic, al
locului impregnat decisiv de umanitate“;
lucrări pline de vigoare în care omul
mărunt, surprins în atitudini de viaţă – muncă, joc, odihnă, voioşie – devine
zeu, stăpân al lumii lui de truditor cuminte: La fân, Miner cu lămpaş, Dans oşenesc, Tropotita, Cap de ţăran etc.
Şi, tot el, omul, este parte inseparabilă din universul mitic maramureşan: Omul apelor, Omul Pădurii, Fata Pădurii,
Priculiciul Minei, Cuşma dracului, Foca, Mârţoaia etc.
Vegheaţi de lucrările sculptorului, am fost
martorii unui eveniment editorial – lansarea volumului „Vida Gheza – 100. Documentar bibliografic aniversar“, editat de
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu“, Baia Mare şi, respectiv, Revista „Familia
Română“. Emoţionantă evocarea făcută cu acest prilej de acad. D. R. Popescu
(directorul Editurii Academiei Române) omului din ţara de lemn („De lemn cântător,
doamnelor şi domnilor!“), cu turlele-săgeţi ridicate spre cerul care ne ştie.
De un mare interes s-a bucurat deopotrivă
volumul „Gheza Vida. Centenar
1913–2013“ – editat de acad. Marius
Porumb, Editura Academiei Române, Bucureşti/Editura Mega, Cluj-Napoca. Dacă ar
fi buciumat, prof. univ. dr. Teodor Ardelean ar fi fost cu siguranţă la fel de
trezitor de conştiinţe cum s-a dovedit a fi în glăsuire.
Fericit lemnul care a fost cândva copac într-o
pădure-templu cu frunziş înnoit în primăveri şi aurit în toamne, legănat în vânt
şi botezat de ploi şi care, ajuns sub tăiş de secure nimereşte în mâinile unui
meşter care ştie să vadă în muzeul lui inert focul viu al unui joc de pe Oaş,
chipul martirilor care au umplut cerul nostru de sfinţi, sunetul prelung de
bucium şi liniştea curată din adânc, de unde izvoresc izvoare cât să dăinuie în
veci povestea unui neam care a dat lumii cea mai frumoasă poveste:Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără
moarte. Pentru că asta este zestrea lăsată nouă de artistul-sculptor Vida
Gheza: poveste din marea poveste a neamului nostru scrisă în lemn – lemn
fericit care va continua să ardă precum flăcările pe ascunsele comori ale
dacilor, cu chip de sfinţi din Moisei, de eroi de la Carei, de martiri de pe
Dealul Furcilor, umbre din pădurea de soare de cea mai pură esenţă cu nemoarte însemnate.
