Cu puţin înainte de redeschiderea oficială a sălilor de cinematograf, existenţa spaţiilor amenajate pentru proiecţii în aer liber de la Institutul Francez și Institutul Cervantes a făcut posibil ca și în acest an, în ciuda tuturor dificultăţilor și restricţiilor, să ne putem bucura de explozia de entuziasm și culoare numită „Película – Un festival ca o fiesta!”. Evenimentul a fost organizat de Freealize și Asociaţia Culturală Artichitana în perioada 9-16 septembrie.

În viaţa evenimentelor, la fel ca în cea a oamenilor, momentele aniversare, cele în care marcăm un număr „rotund” de ani, au o savoare specială și nu se uită. Directoarea Festivalului „Película”, Ileana Cecanu, avea în plan încă din 2019 să ne ofere în toamna aceasta o experienţă specială, care ar fi avut în centru Argentina.

Realitatea lui 2020 a făcut-o, din păcate, complet diferită de planul iniţial. Adaptându-se condiţiilor impuse de autorităţi din cauza pandemiei, componenta principală a festivalului de anul acesta s-a desfășurat online. Iubitorii filmului și ai Americii Latine au putut viziona peste 20 de producţii variate, lung metraje, documentare, filme de animaţie, grupate în două categorii.

Selecţia 2020 a inclus zece filme ale anului anterior, disponibile în premieră în România, iar cel de-al doilea grupaj a cuprins filme prezente la ediţiile anterioare ale festivalului, inclusiv câteva dintre cele care au primit premiul juriului în 2018 și 2019.

Pentru a ne menţine într-un ton pozitiv, trebuie să remarcăm faptul că, lipsindu-ne de magia și de emoţia comună, specială, a vizionării în sala de cinema, varianta actuală a permis unui număr mai mare de cinefili să participe la festival și nu s-a limitat doar la persoanele din București.
Respectând regulile distanţării, mediul virtual a îngăduit totuși ca pe agenda festivalului să apară și câteva dintre momentele consacrate și îndrăgite ale ediţi­ilor anterioare.

De la reprezentanţele diplomatice ale Perú, Chile, Mexicului și Argentinei au sosit mesaje video de susţinere, precum și o înregistrare menită să ajute la confecţionarea acasă a unei piñata, element nelipsit la petrecerile aniversare mexicane. În același timp, pe 14 septembrie a avut loc obișnuita seară a impresiilor de călătorie, de această dată cu „Povești despre Columbia”.

Povești de viaţă tulburătoare

Cu toate acestea, partea vibrantă a festivalului a fost cea desfășurată după căderea serii, atunci când au avut loc cele doar șapte proiecţii cu public, accesibile unui număr restrâns de spectatori.

Producţiile alese, lung metraje și documentare, au fost, ca de fiecare dată, încărcate de mesaje menite să ne pună pe gânduri, făcându-ne să reflectăm la realităţile vieţii din acea parte de lume, trecută prin dictaturi militare și războaie de gherilă, și care continuă să se lupte cu clanurile de tip mafiot.

În același timp, ajungem să ne identificăm cu personajele atunci când este vorba de drame personale ori de familie, constatând că slăbiciunile și metehnele omenești sunt aceleași oriunde, fără să conteze spaţiul geografic sau naţionalitatea.

Împletind dramatism și poezie, „Călătoria lui Javier Heraud”, producţia peruană de anul acesta, ne poartă pe urmele poetului peruvian care a ales să se alăture unei grupări paramilitare ce încerca să înlăture regimul politic. A devenit însă victima unui atac a cărui cruzime continuă să aducă și astăzi lacrimi în ochii martorilor.

Scri­itor precoce, Javier Heraud (1942-1963) a reușit, în ciuda existenţei încheiate brutal și prematur, să lase urme de neuitat atât în sufletul rudelor și prietenilor, cât și în literatura din Perú, toate acestea fiind ilustrate cu multă sensibilitate în documentarul regizat de Javier Corcuera.

La final de festival, ne bucurăm că a fost, că am putut să vedem filme de excepţie, chiar dacă ne-au lipsit teribil partea gastronomică și momentele de socializare de la sfârșitul fiecărei proiecţii. Ne rămâne totuși speranţa că data viitoare va putea fi mai bine!