Newsflash
Cultură

Filmul unei generaţii confuze

de Ilinca BELCIU - feb. 20 2013
Filmul unei generaţii confuze

Mă scuzaţi, m-am răzgândit. Ba nu! M-am răzgândit iar...

 

   Debutul în lungmetraj al lui Paul Negoescu spune o poveste simplă despre decizii, acelea importante, menite să schimbe existenţa. În bine sau rău, dar o schimbă. O lună în Thailanda spune povestea lui Radu (interpretat de Andrei Mateiu), care, în noaptea Anului Nou, nemulţumit de viaţa sa sentimentală, decide să se despartă de actuala prietenă şi să pornească în căutarea fostei. Şi uite aşa, începe o călătorie prin cluburile bucureştene, o călătorie decisivă în privinţa viitorului său. Rămâne de văzut dacă ea este cea de care are nevoie cu adevărat. Zarurile au fost aruncate imediat după miezul nopţii, când se desparte subit de Adina (Ioana Anastasia Anton). Dincolo de toate elementele de suprafaţă, filmul vorbeşte despre generaţia celor de aproape 30 de ani, oameni confuzi din punct de vedere sentimental, obişnuiţi să ia decizii pripite şi imprevizibile, fără a rumega prea mult situaţiile, din dorinţa de a fi cât mai cool cu putinţă. Povestea lui Radu este una tristă: un bărbat care nu reuşeşte să se hotărască ce vrea, încurcă femeile din viaţa lui, le complică inutil existenţa, pentru simplul motiv că a fost laş la momentul X. De fapt, problema lui Radu este răsfăţul exagerat de care se agaţă, fără prea multe remuşcări. Prea puţin îi pasă de Adina, iar sărbătorirea a nouă luni de când sunt împreună şi cadoul (o ramă foto colorată simpatic) par să îl lase rece. Din păcate, relaţia lor ajunsese în acel punct în care ea visa linişte, petreceri aşezate, ieşiri la restaurant, mese de prânz cu părinţii. Dar lucrurile de genul acesta sperie şi poate nu doar pe Radu, ci chiar pe orice alt bărbat. Pentru că ar presupune o maturizare şi o stabilizare imediată. Or, cine îşi mai doreşte astfel de lucruri în zilele noastre?! Viteza în care trăim ne şantajează să ne dorim lucruri imediate, la îndemână, comode şi fără prea multe complicaţii. Nu mai vedem oamenii din jurul nostru, iar pe primul loc începe să fie, din ce în ce mai des, propriul interes, propria persoană.
Povestea e plină de ironii şi replici acide, iar atmosfera Bucureştiului în noaptea de Revelion rivalizează cu orice altă metropolă: cluburile sunt pline, muzica este antrenantă, petrecerile sunt reuşite. Ceea ce îi iese foarte bine lui Negoescu şi prea tinerei echipe (atât cea artistică, cât şi cea de producţie) este contrastul evident între starea neplăcută a lui Mateiu şi atmosfera veselă din jurul său. Radu este neplă­cutul de serviciu, omul care nu îşi găseşte locul defel până nu o întâlneşte pe Nadia, să îi spună ce simte. Pare a fi singurul lucru care trebuie rezolvat şi cât mai repede cu putinţă. De fapt, pare a fi seara în care toate coincidenţele şi-au dat întâlnire. Povestea Emiliei este suficient de percutantă, având în vedere povestea lui Radu: „Chestia asta cu îndrăgosteala e ca o vrăjeală-n cap care nu te lasă să judeci corect. De fapt, orice relaţie se bazează pe respect“. Dar teoria lor referitoare la cum să (nu) îţi pierzi capul în dragoste se dovedeşte a fi relativă. Fiecare prieten din grupul său avea o poveste ciudată în acest sens. Fiecare acţionase instinctiv la un moment dat. Dar dragostea e extrem de imprevizibilă şi nu e simplu să raţionezi atunci când ţi se întâmplă. Şi numele celor două fete sunt la fel de strâns legate între ele: Adina e anagrama Nadiei, iar prietenul Alex (Tudor Istodor) glumeşte pe seama lui Radu încercând să îl scoată din starea depresivă. Fără rezultate, dar cu umor şi plin de viaţă: „Mi s-a părut că am văzut-o azi în supermarket. – Să mori tu! Pe Nadia Comăneci?“.
   Titlul vorbeşte, de fapt, despre visul lui Radu de a-şi duce iubita în vacanţă: „Ce-ai zice să mergem o lună în Thailanda? / Ai înnebunit?!“. Nu sunt acestea cele mai frumoase şi spontane reacţii atunci când eşti îndrăgostit? Parcă numai atunci totul e posibil şi credibil.
   Stilul lui Negoescu e fresh, imaginea lui Andrei Butică decupează altfel Bucureştiul şi, în general, curajul acesta de a face un film despre ceea ce simţi, ai putea simţi sau chiar ai trăit mi se pare extrem de onest, sincer, autentic. Cu atât mai mult cu cât vine de la o echipă tânără care demonstrează clar că poate realiza şi alt gen de poveşti româneşti. Poate nu la fel de puternice, dar sinceritatea în film e esenţială. Iar dacă te vei regăsi măcar într-o secvenţă, replică, privire, înseamnă că filmul românesc merită încurajat. Şi asta pentru că vom obosi la un moment dat să rostim doar anumite nume de regizori, nu vom şti decât de cei din jur, ne vom superficializa la maximum primind de-a gata doar filme de Cannes. O lună în Thailanda n-a fost gata pentru Cannes, dar a ajuns la Settimana della Critica (Venezia) şi la încă o serie de alte prestigioase festivaluri. Un început promiţător. Merită încercat!

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe