Institutul
Balassi din București și-a delectat de multe ori publicul, de-a lungul
timpului, cu evenimente ce au adus în prim-plan arta fotografică. Tineri
creatori sau nume consacrate, recunoscute pe plan internațional, au fost
prezenți în spațiile sale, ilustrând multiplele fațete și resurse ale unei
modalități de exprimare artistică ce în prezent nu mai cunoaște granițe ori
limitări. Mai mult, a devenit deja o tradiție ca primul eveniment cultural al
anului să fie în legătură cu ziua de 11 ianuarie, când este sărbătorită Ziua
artei fotografice în România. Cu această ocazie, am avut bucuria unei duble
întâlniri propuse de Radu Igaszag, profesor în cadrul Facultății de Film a
Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”.
Acesta ne-a propus, pe de-o parte, fotografiile sale, reunite în expoziția
„Oradea Mare”, ce poate fi vizitată până la 8 februarie, și, în același timp,
ne-a oferit o plimbare către vremurile de început ale acestei arte a imaginii,
prin prelegerea care a evocat personalitatea artistică a lui Carol Popp de
Szathmári, cel de a cărui naștere, în 1812, este legată ziua de 11 ianuarie.
Plimbarea
prin Oradea, organizată de autor sub forma unor panouri cu aspect de poliptic,
ne pune înaintea unor fațade clasice și a unor clădiri emblematice ale
orașului, dar în același timp ne dezvăluie și firme desuete sau foarte actuale
și clădiri moderne, alături de care încă persistă statuile vechi, pasajele,
turlele bisericilor și imaginile cu sfinți. Vechi și nou, color și monocrom,
frumos și nu chiar, totul se îmbină în imaginile surprinse de Radu Igaszag,
lăsându-ne cu o puternică dorință de a ne reîntoarce sau de a descoperi pe cont
propriu Oradea. Și pentru că este un adevărat artist al imaginii, nu a putut
rezista tentației pe care o reprezintă întotdeauna jocul de lumini și umbre,
suprapunerea de contururi peste construcții reale, care duc în fotografie la
rezultate de multe ori surprinzătoare. În joacă, artistul ne-a propus ca la
finalul vizitării expoziției să ne imortalizăm într-un selfie în fața
imaginii panoramice a orașului, pentru a putea pretinde că l-am vizitat
de-adevăratelea.
Revenind
apoi la tonul serios potrivit unui dascăl, Radu Igaszag ne-a ajutat să îl
cunoaștem mai bine pe artistul Carol Popp de Szathmári, călător pasionat,
artist plastic și fotograf, care a lăsat mărturii vizuale valoroase atât despre
București, orașul pe care în final l-a preferat Clujului natal, cât și despre
oamenii politici și evenimentele istorice și sociale cărora le-a fost
contemporan. A fost foarte interesant de urmărit cu ajutorul ilustrațiilor cum
neiertătoarea fotografie devenea o suavă acuarelă ce masca imperfecțiunile și
punea totul într-un frumos decor, ori se transforma într-o gravură ajustată
pentru a fi reprodusă în presa vremii.
Pragul
studioului său, lăsat moștenire fiului și dispărut din păcate în urma
bombardamentului din 1944, a fost trecut și de protipendada Capitalei (fiind
fotograful oficial al lui Al. I. Cuza și al lui Carol I), dar și de oameni
simpli, pe care artistul a căutat să îi surprindă din dorința de a face un
portret etnografic al țării în perioada de după unirea principatelor și după
venirea la domnie a principelui Carol. În plus, a fost unul dintre primii
fotografi de război din lume, deși din colecția sa de imagini din Războiul
Crimeii, adunată într-un album, nu s-a mai păstrat niciun exemplar. Nu în
ultimul rând, o parte importantă a lucrărilor sale, în special de acuarelist, a
fost creată cu ocazia participării la vizitele oficiale făcute de domnitori în
țară ori peste hotare.
În
următoarea săptămână, cu ocazia sărbătoririi Zilei culturii maghiare (22
ianuarie) Institutul Balassi a organizat o serie de evenimente menite să atragă
atenția publicului asupra unor personalități importante din lumea muzicii. La
18 ianuarie, a găzduit la sediul său recitalul tânărului pianist Gabriel Gîțan,
închinat memoriei dirijorului și compozitorului Ludovic Bacs, care a fost,
printre altele, și unul din mentorii Festivalului muzicii maghiare de la
București. A doua zi, la Sala Radio, s-a desfășurat concertul ce a încheiat
Anul Kodály. Cu această ocazie, Orchestra Națională Radio, sub bagheta
maestrului Nicolae Moldoveanu, a interpretat pe „Dansurile din Galanta”, una
din lucrările de referință din creația lui Zoltan Kodály, compusă în 1933 și
inspirată de perioada copilăriei muzicianului petrecută alături de familie în
localitatea Galanta, aflată azi pe teritoriul Slovaciei. În acordurile sale
regăsim atât elementele folclorice maghiare care l-au preocupat pe Kodály
întreaga viață, cât și motive ale muzicii țigănești ascultate în tinerețe,
aduse la unison prin elemente specifice muzicii clasice de sorginte romantică.
În completare, melomanii de la Sala Radio au putut să parcurgă și expoziția
documentară dedicată vieții și operei artistului maghiar, deschisă de
Institutul Balassi cu ocazia concertului său de Crăciun.
