Muzeul
Municipiului Bucureşti – Palatul Suţu a fost gazda expoziţiei medicilor
fotografi, membri Arfomed –
Clubul de artă fotografică al medicilor din România. Tema aleasă pentru anul
acesta, „Contemplu, deci foto-exist“ a reprezentat o provocare pentru medicii
pasionaţi de fotografia artistică şi o ocazie de a pune pe gânduri publicul şi
de a oferi motive de raţionamente şi conexiuni, poate chiar à la Descartes. Intenţia a fost găsirea
unor motive de reinterpretare a imaginilor cu ajutorul titlurilor. Titluri care
să nu fie din sfera explicitului, ci dimpotrivă, să oblige şi mai mult la
contemplare, la raţionament, pentru găsirea unor sensuri noi, fie chiar şi
dincolo de sentimentele sau gândurile iniţiale ale autorului. A fost, într-un
fel, ca o joacă, în care am încercat să ieşim din tipare şi să redefinim ceea
ce se vedea, ajutaţi fiind de cuvinte, dar şi de călăuzirea plină de pasiune a
maestrului Eugen Ciocan, fotograf profesionist, în al cărui primitor
FotoCabinet se reunesc membrii Arfomed
de fiecare dată.
Seara
vernisajului, numai potrivită pentru o asemenea reuniune, a fost deschisă de
amfitrionul nostru, Adrian Majuru, directorul Muzeul Municipiului Bucureşti,
care şi-a declarat încă de la început admiraţia pentru breasla noastră. De
altfel, domnia sa are o relaţie specială cu medicii, lucru reflectat şi în
interesanta conferinţă susţinută recent la Congresul UMF „Carol Davila“ Bucureşti,
„Moştenirea lui Nicolae Minovici: de la medicina legală la bioetică“. Am aflat
cu această ocazie şi despre faptul că într-un viitor nu foarte îndepărtat vor
fi renovate şi vor reintra în circuitul muzeal o serie de case memoriale,
printre care Muzeul de artă populară „Dr. Nicolae Minovici“ şi Casa memorială
„Dr. Victor Babeş“.
Prof.
dr. Mircea Cinteză, preşedintele Arfomed,
a făcut o trecere prin istoria clubului şi a activităţii acestuia, de la
reconstituirea sa relativ recentă, până la cea anterioară momentului 1989 – căci
medicii fotografi au parcurs un drum lung de la filmele developate la spital,
în laboratoarele de radiologie, până la fotografia digitală de azi, în care
editarea nu mai necesită o cameră obscură şi reactivi urât mirositori, ci un
computer, un soft special, timp şi
multă imaginaţie. Şi cine ştie până unde se va ajunge în anii ce vin.
În
încheiere, a adăugat câteva cuvinte şi Eugen Negrea, preşedintele Asociaţiei
Artiştilor Fotografi din România, care s-a declarat plăcut impresionat de lucrările
expuse, etichetându-le drept un adevărat tratament împotriva nemulţumirii şi
dezamăgirii provocate de unele tendinţe observate la fotografii profesionişti
de la noi în ultima perioadă. Se pare că exerciţiul nostru de a ieşi din tipare
cu alăturarea de imagini şi titluri şi-a atins scopul, reuşind să stârnească o
emoţie pozitivă pentru privitor.
