Scriind despre numărul 2 al revistei literare „Fântâna din Kos“, pupilă a Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România (SMSPR), particip la o acţiune de sfinţire a scrisului artistic a celor dăruiţi cu puterea albului – lapte dulce în călimări –, o poţiune apolinică veritabilă întru sănătatea minţii şi trupului.
   Dau curs plăcerii proprii de a gusta fructele scriitorilor-arbori cuprinşi în grădina sănătăţii, arondaţi în numărul de faţă, şi nu de a vorbi de savoarea florilor ce sunt conţinute în fruct, dar mai ales să zic câte ceva despre bogăţia şi vechimea pământului comun în care sunt înfipte rădăcinile pomilor catalogaţi. (...)

 "> Gânduri, gânduri… despre „FÂNTÂNA DIN KOS“ - Viața Medicală
Newsflash
Cultură

Gânduri, gânduri… despre „FÂNTÂNA DIN KOS“

de Dr. Grigore BUŞOI - iun. 18 2010
Gânduri, gânduri… despre „FÂNTÂNA DIN KOS“

   Scriind despre numărul 2 al revistei literare „Fântâna din Kos“, pupilă a Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România (SMSPR), particip la o acţiune de sfinţire a scrisului artistic a celor dăruiţi cu puterea albului – lapte dulce în călimări –, o poţiune apolinică veritabilă întru sănătatea minţii şi trupului.
   Dau curs plăcerii proprii de a gusta fructele scriitorilor-arbori cuprinşi în grădina sănătăţii, arondaţi în numărul de faţă, şi nu de a vorbi de savoarea florilor ce sunt conţinute în fruct, dar mai ales să zic câte ceva despre bogăţia şi vechimea pământului comun în care sunt înfipte rădăcinile pomilor catalogaţi. (...)

 

    Fluidul inefabil al „Fântânii din Kos“ despre care vorbeşte meşteşugit preşedintele SMSPR, profesorul C. D. Zeletin, îl putem găsi în izvorul Castaliei de la Delphi, unde Pitia, preoteasa zeului Apollo, făcea profeţii şi, de ce nu, în izvorul de sub culmea Kogaionului, sălaşul lui Zalmoxis al nostru, din care au băut apă vie strămoşii Burebista, Deceneu şi Decebal.
    Mi se pare mai potrivit pentru numărul 2 al revistei să comentăm, pe scurt, ilustraţia copertei întâi: Orfeu şi Euridice, însoţiţi de Hermes. Orfeu, poet prehomeric, fiul muzei Calliope (muza poeziei epice, ce urma alaiul lui Apollo) şi-al regelui trac Oragros, ar fi autorul tăbliţelor sacre, prescripţie în versuri consacrată tratării suferinţelor trupului şi sufletului. Orfeu a fost soţul nimfei Euridice, originară din Tracia. După ce şi-a pierdut soţia mult iubită, el ajunge în insula Lesbos, unde devine simbolul poeziei lirice. Plecând de la tot ce s-a spus despre Orfeu, putem concluziona că el este un personaj trac asemănător lui Zalmoxis. Iar în ceea ce îl priveşte pe Hermes, să reţinem pentru noi că el a fost considerat zeu al fertilităţii, crainic divin, orator arhetipal (descoperitorul elocvenţei), precum şi perechea erotică a Afroditei.
    Dorim să aşezăm revista „Fântâna din Kos“ sub semnul iubirii, al iubirii dintre el şi ea, al iubirii omului, exerciţiu profesional al medicului care se cere mai bine exprimat, dar şi al iubirii axiologice. Să trecem aşadar la articulaţii ilustrative.
    Secţiunea „Lira lui Orfeu“ începe cu poezia maeştrilor: George Magheru (La Five o’Clock): Te închipui goală într-un jilţ de anacard./Ideile, nevămuite de înţelepciune/se concentrează prin această viziune/ca razele solare printr-o lupă, şi mă ard…; C. D. Zeletin (Ziurel de ziuă): De zăpezi şi de ninsori/sâni visez şi subsuori…/Iarna mea, celest rogoz,/alb ameninţat de roz,/te-ai urzit, te-ai destrămat?… Continuăm cu o poezie de dragoste haiducească, ce aparţine lui Nicolae Gorun (Cântec de rugăciune): Fă-mă, Doamne, fir de iarbă/Să mă calce mândra seara…/În corola ei de nalbă/Să-mi descânte primăvara. O iubire… în aşteptare ne oferă Mihai Ghiur (În singurătate): Când ziua se stinge de noapte gonită/Şi visul ne poartă pe bolta-nstelată,/O pasăre-n mine se zbate rănită/Spre tine să zboare, dar pare legată. Prin Claudia Voiculescu, lirica feminină de dragoste îşi găseşte un seismograf de mare fineţe semantică, ca în Sonet (care ar merita să fie reprodus în întregime): Iubeşte-mă, că iarna e pe-aproape!/(…)/Atât cât lumina e sub pleoape/Şi sufletul e-n jocul unduierii/Iar clipa se dilată-n crugul verii/Hai să vâslim cât clarul e în ape! Un vers memorabil găsim şi în Pasul de spin: Şi-am fost liman şi m-ai cuprins… O iubire întru meditaţie religioasă pentru cunoaşterea mistică şi chemarea Înaltului ne oferă Dan Ioan Nistor (Porţile sufletului): Duhul/pogorât în rostiri…/nădejde ridici/adânca pace/prin Tine să-nceapă/vieţuirea de-aici. O iubire nostalgică, de factură clasică, ne prezintă Iftimie Nesfântu (În satul meu): în satul meu, sălăşluind departe în amintiri/bătrânii duc spre cimitirul vechiului Schit/domnii Moldovei…//care cu boi împodobiţi se-opresc/şi cerul pare ca de smoală/luna cădelniţează de pe case… În poeziile Din prispa casei ne zâmbesc bostanii şi Albastrul târgului se-ntoarce-n gri regăsim plăsmuiri ce ne amintesc de Serghei Esenin. Gheorghe-Eugeniu Bucur, prin poezia Tomnaticilor mei cerbi, ne oferă bucuria iubirii vieţii în suişul ei spre asfinţit: Tomnaticilor mei cerbi haideţi iarăşi la drum …/Încât corabia sufletului meu cu calm/Să se-ndrepte spre zorii-nbujoraţi şi senini/Ai „celeilalte lumi“, lin ca o rugă de psalm. Cu o iubire intelectualistă, de factură filosofică, ne desfată sinapsele Alexandru Trifan, prin versuri albe, în poeziile sale Îngheţ, Lumina de ceaţă, Aer nemişcat, Albirea luminii, Legenda gnostică a mărgăritarului. Să acceptăm invocaţia din Lumina de ceaţă: Cadă vorbele/ca fulgii printre firele de iarbă! Din perspectiva acţiunii sociale am receptat versurile cu cheie ale lui Dan Lăzărescu. În fabula Corbul şi vulpoiul, pe şmecherul vulpoi eu l-aş fi văzut cu păr nespecificat (poate să fie roşcat, portocaliu sau de oricare altă culoare!), iar Furtuna descrisă ca un căpcăun „…năpustindu-se, mugind,/spre pământ/parc’ar vrea într-acolo să scape…“ impune atenţie propedeutică. Poezia Marianei Floarea, Ars poetica, face o trecere salutară spre secţiunea următoare a revistei. Iată poezia: Misterul de a fi/Singur./Doar tu şi/Cuvântul. /Cum pururi în tremur,/pădurea/asculta în foşnete/vântul.
    Textele prezentate în cadrul Secţiunii a II-a – „Eleusine“ – ce aparţin lui Cezar Broscaru, Antoanetei Pop Giuvara şi Mariei Dragotă nu-mi propun să le comentez. Voi spune numai că Maria Dragotă ne învaţă cuvintele iubirii, speranţei: …ca niciodată să nu spui niciodată.
    Despre Secţiunea a III-a, Eseuri, unde întâlnim doi autori: Nicolae Radu şi Alexandru Trifan, aş avea câte ceva de spus, dar poate cu altă ocazie. Reţinem formularea lui Nicolae Radu: „Supravieţuirea este o posibilitate rezervată celor ce lasă în urma lor o moştenire“.
    Am ajuns la „ultima strigare“ a revistei: „Miscellanea“. Aici întâlnim nume cunoscute ale publicisticii medicale, Mihail Mihailide, Victor Lotreanu şi Constantin Bogdan, personalităţi cu care mi-am intersectat adesea paşii de-a lungul profesiei. Umorul medical antebelic prezentat de Mihail Mihailide merită a fi parcurs pentru că el ne propune o serie de definiţii ale unor termeni ce rămân în actualitate. Exemplu: Gonoree: element al unui rău care începe bine! iar Inteligenţa – boală a creierului din fericire nu prea răspândită. Credem că dl M. Mihailide dispune de tot ce trebuie spre a fi îndreptăţit să se ocupe de apariţia unui volum antologic intitulat „Umorul medical românesc“. Gânduri despre Bucureşti ale lui Victor Lotreanu, cu lunile autumnale iubite de autor, mă readuc în lumea oraşului în care am crescut, cu anii începuturilor de şcoală, de liceu şi de facultate, sub farmecul lor indelebil. La final, dar nu cel din urmă, mă voi referi la dr. Constantin Bogdan, care deţine supremaţia spaţială şi informaţională a revistei. În cele trei poezii pe care ni le propune, în versiune română şi franceză, apare ca un laitmotiv metamorfozic: tristeţea. Autorul ne spune: Am văzut/TRISTEŢEA/Havuzuri fără apă… Cuvântul havuz mă duce cu gândul la sentimentul timpului. Trăirea într-un viitor mai bun se realizează prin timpul havuz. Lucian Blaga, în „Trilogia cunoaşterii“, ne vorbeşte şi de cunoaşterea luciferică (prin care tainele lumii sunt iscodite şi mai bine redate cu ajutorul imaginii poetice). Să ne amintim de versurile antologice ale lui Blaga: Sapă numai, sapă, sapă,/până dai de stele-n apă. Constantin Bogdan, un suflet de poet, un distins gerontolog, autor şi coautor al unor cărţi memorabile, un organizator de marcă al unor aşezăminte medicale (Spitalul „Sfântul Luca“, unde a păstorit 30 de ani), un împătimit al eticii, un uomo universalis de factură renascentistă, a avut şi are contribuţii remarcabile în planul mişcării culturale româneşti din perspectivă medicală, implicit cu răsunet internaţional (mărturie vie paginile revistei nr. 1 şi 2).
    Temele foto-haiku, ce aparţin lui Jules Cohn-Botea, de pe coperta a 4-a a revistei, mă inspiră, prin antiteză, să fac o epigramă: Unui ajuns: – Se tot învârte să se urce/Uite-l Caraiman şi cruce./– Nu te teme, e-n zadar,/Nu rămâne-n calendar!
    Notaţii finale: Setea medicilor români de exprimare a plenitudinii inteligenţei lor va trebui să-şi găsească locul în numerele viitoare ale revistei în care să avem în vedere indicaţia lui Hipocrate: medicul filosof este egalul zeilor  Medicii, fiinţe libere, să se manifeste mai hotărât ştiinţific şi cultural în „Weltmedizin“. Îndemnul este ilustrat în numărul 2 al revistei prin prezentarea unor subiecte în limba franceză Medicul posesor al ştiinţei şi artei de a trăi este chemat să devină şi în plan literar un promotor al conceptului medicina verticalităţii (medicina omului sănătos, activ, educat şi demn)  Am preluat întru împărtăşire ideea lui Justinian Zegreanu din poezia Dacă-aş fi o lumânare: Dacă-aş fi o lumânare, m-aş consuma în mod treptat/Arzând atât de simplu … de lumină înveşmântat… De asemenea, merită să reflectăm la mesajul poeziei Să naştem gânduri împreună, ce are un vers-trompetă: Căutând izvorul primordial de unde să vă adăpaţi. Ce aţi zice de izvorul de la poalele muntelui Kogaion?!  Să ştim să ne preţuim valorile şi să aderăm cu toţii la formula de viaţă: Prin meritocraţie întru românism!

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe