Încercând
o sortare analitică a dimensiunilor şi a conţinutului evenimentelor existenţiale,
se poate spune că unele sunt dramatice, altele eroice, grandioase, miraculoase,
fantastice, insolite, astfel că şi modul lor de redare artistică le este
specific. Dacă răspundem afirmativ la constatarea că şi etajera cotidianului
are „bibelouri“, vom accede la o artă care le pune în valoare.
Lucrul
acesta este făcut de versurile semnate de Honorina
Ina Chitic în placheta FĂRĂ TIHNĂ.
Pe ce s-ar baza înţelegerea lor ca o poezie a cotidianului? Pe faptul că adoptă
reliefurile cele mai pronunţate ale acestuia, primul dintre ele fiind
simplitatea, care exclude ornatul şi procesarea barocă. Altul este firescul
afectiv, care exclude emfaza, edulcorarea şi sentimentalismul jenant. În sfârşit,
la Honorina Chitic se poate preţui în cea mai mare măsură conciziunea,
exprimarea lapidară, ce conduc – aşa cum a arătat, la lansarea volumului,
scriitorul
C. D.
Zeletin, preşedintele Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România
– la încadrarea în versiunea gnomică. Iată câteva exemple: „Celebritatea postumă/este
mult/facilitată/ de/absenţa rivalilor“ („Rivalii şi celebritatea“) sau: „Nepreţuită/
CLIPĂ/Clipa cea mare/când eşti mândru/de tine însuţi“ („Happy day“), la care se
pot adăuga lapidarele „Senectute 1“ şi „Senectute 2“. Dar poeta are şi o serie
de cugetări în versuri formulate în stil gnomic, care se referă la intimitatea
proprie de înţelepciune tristă, cu temporalitate: „Timpul pleacă/timpul
vine./La mine/doar pleacă“ („Timpul“) sau supusă hazardului: „Unii au noroc/alţii/sunt
ca mine“ („Unii şi eu“).
Din prima secţiune a culegerii, „Masca Adevărului“,
este de reţinut pentru simplitatea demonstraţiei poemul „Nimic mai uşor“, care
alunecă precum picăturile de apă ale izvorului pe muşchi: „Din minciunile/mele/şi
minciunile/tale/vom face/un minunat/buchet multicolor/pe care îl
vom/prezenta/celorlalţi/ drept ADEVĂR./Nimic/mai uşor“. Impasibilitatea şi
poate pasivitatea nordică sunt măiestrit pilduite în versurile „La supărare“,
din secţiunea a doua. Din partea a treia şi a patra am citat „gemele“: „Unii şi
eu“, „Rivalii şi celebritatea“, „Happy day“, respectiv „Senectute 1“,
„Senectute 2“ şi „Timpul“. Placheta mai cuprinde încă trei grupări: „Înstrăinaţii“,
„Confesiuni“ şi „Prietenie“.
Ce anume atrage cititorul care are în mână
cartea de versuri lansată recent de Honorina Ina Chitic? Fără îndoială, elanul
fără tihnă al poetei de a străbate ceaţa şi bruma existenţială cu care se
confruntă şi pe care le risipeşte cu înţelepciunea gnomică a unei tristeţi
umezitoare a peisajului cotidian interior.
