Stresul acut sau cronic are un
impact negativ asupra sănătăţii. Despre Genomica
stresului: determinarea binomului stres/vulnerabilitate discută dr.
Alexandra Mihăilescu, dr. Sorin Riga, dr. Dan Riga, prof. dr. Ioan-Bradu
Iamandescu, în nr. 2/2011 al REVISTEI
MEDICALE ROMÂNE. Gena transportorului de serotonină (SERT, 5-HTT sau
SLC6A4), a receptorului de glucocorticoid (NR3C1), gena IL-6, gena receptorului
de dopamină (DRD4), a enzimei MAO-A determină vulnerabilitatea sau rezistenţa
la stres. De aceea, genomica şi medicina stresului capătă un rol esenţial în
sănătatea publică, sănătatea mintală, medicina omului sănătos, în
psihoprofilaxia primară, medicina de familie şi medicina personalizată. Stresul
este subiect de analiză şi în articolul semnat de dr. Constantin Căruntu şi
colab., intitulat Implicaţii ale
stresului în etiopatogenia multifactorială a acneii. Stresul poate
influenţa apariţia sau agravarea acneii prin intermediul neuropeptidelor,
neuromediatorilor, neurohormonilor implicaţi în comunicarea
neuro-imuno-endocrină la nivel cutanat. Aceşti factori neuroendocrini par să
medieze şi evoluţia clinică a leziunilor de acnee. E necesară clasificarea
mecanismelor exacte de acţiune, pentru identificarea noilor strategii
terapeutice. Impactul astmului asupra
calităţii vieţii copiilor a fost studiat de psih. Mihaela Pană (Cuţov) pe
un lot de 103 pacienţi cu astm persistent. S-a utilizat chestionarul privind
calitatea vieţii copiilor cu astm – Pediatric
Asthma Quality of Life Questionnaire – PAQLQ(S). Rezultatele au relevat un
nivel general mediu de afectare a calităţii vieţii, cu scoruri mai scăzute la
nivelul funcţiei emoţionale faţă de cele obţinute la simptome şi limitarea
activităţii. Terapia medicamentoasă are un efect pozitiv asupra calităţii
vieţii copilului astmatic, diminuând simptomatologia, însă aria emoţională ar
trebui optimizată prin intervenţie psihologică şi educativă. Dr. Alexandra
Neagu, prof. dr. T. Ataman şi dr. Panaiota Dimitriou prezintă importanţa şi
utilitatea clinică a Testărilor pentru
hipoacuziile congenitale înainte de sarcină şi în timpul sarcinii (conexina
26 şi conexina 30), precum şi a sfatului genetic în familiile cu astfel de
cazuri. Când există mutaţii ale genelor GJB2 sau GJB6, formarea proteinelor
codificate de ele (conexinele, responsabile în cohlee de majoritatea
joncţiunilor intercelulare) este defectuoasă, având ca urmare imposibilitatea
schimburilor de ioni de potasiu şi deci, hipoacuzia. Un interesant caz clinic –Tuberculoza pulmonară bilaterală extinsă
recidivată la un pacient cu sindrom Eisenmenger şi hipertensiune pulmonară
severă secundară prin defect septal atrial tip ostium secundum – este
semnalat de dr. Anda Tesloianu şi colab. Este vorba de un pacient în vârstă de
34 de ani, fumător şi consumator cronic de alcool, denutrit, cu hipoxemie şi poliglobulie
severe secundare. Tratamentul antituberculos şi cel pentru HTP cu sildenafil şi
bosentan au dus la o îmbunătăţire semnificativă a statusului clinic, vindecarea
TB pulmonare şi păstrarea constantă a valorilor HTP.
Despre O nouă specializare – medicina artelor vorbeşte dr. Constantin
Bogdan. Există Asociaţia Europeană de Medicină a Artelor, cu sediul la
Montauban, care editează o revistă trimestrială, Médecine des Arts. O altă asociaţie cu aceeaşi misiune este Bio-Amadeus, din Lyon. Aşa cum există o
medicină sportivă cu statut de disciplină medicală şi de specializare, ar
trebui să existe o medicină a artelor. Ca şi sportivii, muzicienii îşi solicită
intens corpul şi psihismul, putând face tendinite, lordoze, artroze, distonii
funcţionale, sindroame de surmenaj; există patologia mâinii la instrumentişti,
cea a vocii – la soliştii vocali. Pictorii lucrează cu substanţe toxice –
acizi, detergenţi, polimeri, dezvoltând diferite boli de piele şi chiar
afecţiuni pulmonare. Sculptorii care manipulează greutăţi au suferinţe
osteoarticulare; la polisarea sculpturilor inhalează pulberi. Specialiştii
grupaţi în Asociaţie se mobilizează pentru prevenire, începând cu copiii, din
familie şi din şcoală; aceeaşi atenţie trebuie acordată şi tinerilor şi adulţilor,
atât preventiv, cât şi în plan terapeutic, când afecţiunea profesională n-a
putut fi evitată.
