În țările occidentale și de peste ocean există o preocupare
deosebită în legătură cu problema bolnavului chirurgical grav. Pe marginea
acestei problematici au fost publicate monografii și articole de revistă și
s-au organizat cursuri de perfecționare. În literatura medicală românească,
după știința noastră, prima lucrare de acest fel este volumul Bolnavul
chirurgical grav – ghid practic publicat recent, în
ediție bilingvă, la Editura „Gr. T. Popa“ a Universității de Medicină și
Farmacie din Iași, autori fiind Cristian Dragomir și Raluca Dragomir.
Lucrarea este prefațată de două personalități notorii ale chirurgiei
contemporane, profesorul Irinel Popescu, membru al Academiei Române și Sir
Miles Irving, profesor emerit de Chirurgie al Universității din Manchester.
Bolnavul chirurgical grav este cel aflat în iminență să-și piardă
viața din cauza unei afecțiuni chirurgicale. Progresul medicinii permite însă,
în prezent, acordarea asistenței în cazurile considerate altă dată
irecuperabile precum marele vârstnic cu multiple și grave comorbidități ca
urmare a creșterii duratei medii de viață ori politraumatizații grav din
accidente rutiere.
Autorii pornesc de la ideea, subliniată de altfel și de
profesorul Sir Miles Irving în versiunea în limba engleză, că pentru un chirurg
modern nu este suficient să știe să opereze. Cu toate subramurile medicale –
ATI, Medicina de urgență – și fără a se substitui specialiștilor din aceste
specialități, chirurgul trebuie să posede cunoștințe și deprinderi care să-i
permită să îngrijească eficient bolnavul grav de la internare până la
externarea din spital. Lucrul cel mai important este să-și asume, atunci când
este cazul, răspunderea de coordonator al echipei multidisciplinare implicată
în tratamentul unui asemenea bolnav și să fie responsabil de traseul urmat de
pacient în cursul internării. Pornind de la această idee, autorii aduc la
dispoziția cititorului cunoștințele necesare îngrijirii bolnavului chirurgical
grav pre- și postoperator.
Cartea, structurată în capitole bine organizate, capătă
caracterul unui ghid practic, intenție mărturisită și de autori. În primul
capitol este definit bolnavul chirurgical grav, fiind expuse criteriile conform
cărora este identificat. Este prezentată în continuare relația dintre stările
de gravitate și funcționarea principalelor aparate și sisteme: respirator, circulator,
excretor și digestiv. Autorii privesc aceste relații în mod original, sub dublu
aspect – al stărilor de gravitate determinate de afectarea aparatului respectiv
însuși (de exemplu insuficiența respiratorie determinată de pneumotoraxul cu
supapă – sufocant – în traumatismele toracice) și situațiile în care aparatul
respectiv este doar victima unor suferințe grave cu alte localizări (de exemplu
insuficiența respiratorie din șocul septic de diverse etiologii). În același
mod sunt tratate și măsurile terapeutice, acestea constând în tratamentul
simptomatic inițial de urgență pentru manifestările care pun viața în pericol,
indiferent de cauza lor, și tratamentul etiologic definitiv.
În capitolul consacrat aparatului digestiv, este expusă pe larg
o problemă relativ neglijată în spitalele noastre, și anume nutriția bolnavului
chirurgical. Este subliniată importanța stării de nutriție în evoluția stărilor
de gravitate și sunt prezentate măsuri practice utile pentru rezolvarea
stărilor de subnutriție.
Următoarele două capitole prezintă o pondere majoră în
problematica bolnavului chirurgical grav: sepsisul și politraumatismele,
tratate în același mod pragmatic, cu accent pe măsurile terapeutice.
Antibioticoterapia ocupă un loc important în capitolul dedicat sepsisului.
În finalul cărții, autorii introduc două capitole noi cu privire
la probleme în general neglijate de chirurgi în practica curentă: managementul
durerii și comunicarea. Este demonstrată influența durerii asupra evoluției
bolnavului chirurgical, iar în privința comunicării, autorii atrag atenția
asupra importanței acesteia cu bolnavul și anturajul lui din punct de vedere
juridic, medical și umanitar, dar și comunicării între membrii echipei.
Păstrându-și caracterul de ghid practic, noțiunile teoretice
sunt sumare, reduse la strictul necesar înțelegerii etiologiei, patogeniei și
tratamentul stărilor de gravitate. Problemele de tehnică chirurgicală sunt de
asemenea limitate la abordul venei cave superioare via jugulara internă,
cateterismul vezical suprapubian și enterostomia de alimentare a minima.
În lipsa kit-urilor speciale pentru cateterismul suprapubian (cistocat) și
pentru enterostomia a minima, autorii recomandă soluții improvizate.
Pentru a sublinia expunerea și a facilita asimilarea cuprinsului, sunt
prezentate numeroase cazuri clinice, dovadă a experienței profesionale a
autorilor.
