Galeria „Dialog“ din saloanele Primăriei
sectorului 2 din Capitală găzduieşte în această vară expoziţia
pictorului-arhitect Adrian Stănescu
(1936–2007) – Un jardin secret. Licenţiat
al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu“ Bucureşti (1959), asistent mai apoi
la Catedra „studiul formei“ din acelaşi institut, plecat în Elveţia, în 1972,
la Zürich, unde a profesat ca arhitect şi, deopotrivă, asistent şi oberassistent la Facultatea de
Arhitectură din cadrul Şcolii Politehnice Federale de aici, multipremiat în
domeniul arhitecturii şi artelor plastice, artistul a fost un împătimit al
frumosului, pe care a încercat la rându-i să-l transpună în desen, acuarelă –
imagini ale lumii mereu schimbătoare, mereu astfel răsfrântă în jocul
luminii, în ochiul privitorului care nu se mulţumeşte cu ideea de trecere, de
efemer, ci fixează clipa, înveşnicind-o.
Miniaturile (peste 100 la număr) din
prezenta expoziţie, în marea lor majoritate acuarele, se remarcă prin eleganţa tuşei,
imaginile surprinse aducând alături Europa, America, Orientul, Mediterana şi… Dâmboviţa
cu a sa cetate care-i este României capitală.
„Grădina lui secretă“ este când un cartier
american, când sudul Franţei, când Parisul cu podurile de peste Sena, când
Constanţa noastră, când Lausanne,
când Biserica Stavropoleos de lângă noi, când
Palatul Patriarhiei (de ce mi s-a părut cupola acestuia ca o căpiţă de fân
peste care vor fi trecut cam multe anotimpuri?), când Amsterdamul, când Delta
Dunării, când nişte cântătoare înaripate, stăpâne peste lumea fără frontiere
de sub cer, când o pată tremurândă imaginând un răsărit (apus?) de soare, o
singurătate încremenită într-un copac la margine de lume (timp?), într-un
peisaj numai culoare, cu ziduri aurii şi acoperişuri de foc spunând de un loc
cu oameni de sub alt cer.
Adrian Stănescu, românul arhitect-pictor s-a
format şi a trăit până la 36 de ani în România. Următorii 35 a continuat să
spună, din lumea liberă în care a ales să se exileze ca să rămână liber, despre
„o ţară frumoasă de la margine de mare unde valurile fac noduri albe/ca o barbă
nepieptănată de crai…“, despre nişte locuri – tipar de frumuseţe – fără de care
toate locurile frumoase de pe pământul cu oameni nu şi-ar avea comparaţie.
Şi-a fost anul 2007. Arhitectul-pictor s-a
dus să moară puţin. Lucrările sale, ajunse astăzi la Bucureşti, dialoghează cu
noi de pe simezele Galeriei Dialog şi, în diafanul liniilor desenului înveşmântat
în culoare, descifrăm parfum de taină dintr-un jardin secret care ne ştie.
Până la 28 august a.c., expoziţia de la Primăria
sectorului 2 vă aşteaptă să descoperiţi secretele grădini ale lumii, sub semnătura
românului elveţian Adrian Stănescu.
