Numele chirurgului american William Stewart Halsted (23 septembrie 1852 – 7 sep­tembrie 1922) se leagă de operaţia radicală în cancerul mamar, dar el a fost un profesionist al cărui geniu a revoluţionat sălile de operaţii. Este evocat în nr. 1040 al săptămânalului belgian LE GÉNÉRALISTE. A pus la punct tehnici de asepsie, a fost un campion al anestezicelor nou descoperite şi a introdus tehnici chirurgicale noi, inclusiv mastectomia radicală pentru cancerul de sân. Împreună cu William Osler (profesor de medicină), Howard Kelly Atwood (profesor de ginecologie) şi William H. Welch (profesor de patologie), Halsted a fost unul dintre cei patru uriaşi – „Big Four“ –, profesori şi fondatori ai Spitalului Johns Hopkins. De-a lungul vieţii profesionale, a fost dependent de cocaină, mai târziu şi de morfină. S-a născut la New York, într-o familie de negustori englezi bogaţi. Studiază la Yale şi la Universitatea Columbia, unde îşi termină, printre primii zece, studiile de medicină, la 25 de ani. Petrece doi ani în Europa, în Austria şi în Germania. La întoarcere, îşi deschide un cabinet chirurgical, oferă servicii către şase spitale şi, simultan, ţine cursuri de anatomie. Impresionat de utilizarea cocainei în anestezia globului ocular, va testa pe el însuşi substanţa şi o va propune drept nou anestezic local. Perfecţionează, pe câini, tehnici de sutură intestinală. Ca şef al serviciului de chirurgie, impune utilizarea mănuşilor din cauciuc subţire în actele chirurgicale, în condiţii de sterilizare nemaivăzute până atunci. Este socotit primul care extrage calculi biliari – propriei mame – şi cel dintâi care a îndrăznit o transfuzie, cu propriul său sânge, salvând viaţa surorii sale. Generează un veritabil concept de „Şcoală chirurgicală Halsted“, cu o tehnică aseptică strictă, tratament blând aplicat ţesuturilor, folosirea firelor din mătase fină, utilizarea unor mici puncte de sutură şi cu tracţiune uşoară asupra plăgii. În 1919, suportă o intervenţie chirurgicală pentru extragere de calculi biliari, iar peste trei ani, un icter dureros îl va conduce la o nouă operaţie, care nu-l va mai salva. Moare la şaptezeci de ani. (…)