Printre
obiectele cu rol în transmiterea agenţilor patogeni, cărţile nu sunt des menţionate.
Într-un raport publicat în The Lancet
(iulie 1915) se face referire la experimente efectuate de doi profesori
londonezi. Astfel, cărţile citite de un bolnav de tuberculoză ar reprezenta un
pericol de contaminare cu bacili pentru următorul cititor. Contaminarea poate
avea loc prin tuse, strănut, vorbit cu împroşcare de salivă sau prin răsfoirea
paginilor cu degetul umezit în gură. Deşi riscul de a face tuberculoză după
citirea unei cărţi contaminate era considerat redus, se recomanda luarea de măsuri:
dezinfectarea cărţilor citite de bolnavii de tuberculoză (prin păstrarea în
carantină timp de o lună sau la temperatura de 100 de grade Celsius timp de 30
de minute) şi/sau introducerea unei foi cu instrucţiuni în fiecare carte – „nu
tuşiţi în carte, ţineţi batista la gură“, „în timpul cititului păstraţi mâinile
curate şi uscate“, „închideţi cartea după ce aţi terminat de citit“.
Experimentele
de acum aproape 100 de ani au fost reluate la iniţiativa organizatorilor unui
progam despre cărţi (Man over Boek)
difuzat de televiziunea belgiană. Doi profesori în medicină de laborator şi
toxicologie de la Universitatea din Leuven au testat zece cărţi dintr-o
bibliotecă publică din Antwerpen. Rezultatele au fost surprinzătoare: pe toate
cărţile au fost identificate urme de cocaină şi pe două dintre ele a fost
depistat virusul herpetic. Prezenţa urmelor de cocaină ar putea fi explicată de
creşterea consumului în rândul intelectualilor (prizarea de cocaină în timpul
cititului?) şi de sensibilitatea crescută a testelor de depistare din firul de
păr sau din cantităţi infime de sânge, urină, salivă. Comportamentul în timpul
cititului (atingerea involuntară a unui herpes bucal) şi igiena precară a
mâinilor ar putea fi motivele depistării virusului herpetic, ce infectează
aproape 80% din populaţie. Cantităţile de cocaină şi de germeni depistate pe
paginile cărţilor fiind nesemnificative, cei doi profesori au afirmat că
cititul cărţilor din bibliotecă nu este periculos pentru sănătate.
Într-un
studiu efectuat anterior s-a analizat flora microbiană de pe suprafaţa cărţilor
dintr-o bibliotecă publică şi dintr-una personală. În ambele cazuri au fost
identificaţi între unu şi patru germeni pe pagină şi frecvent Staphylococcus epidermidis. Diferenţa
dintre contaminarea cu germeni a cărţilor din biblioteca publică şi din cea de
acasă nu a fost semnificativă, ceea ce demonstrează că nu ne schimbăm
comportamentul igienic şi nici cel faţă de cărţi, oriunde ne-am afla.
Cărţile
din biblioteci şi cu precădere cele din arhive pot reprezenta un pericol nu
numai pentru sănătatea cititorilor, dar şi pentru bibliotecari. Acolo unde nu
s-au luat măsuri corespunzătoare de ventilaţie, s-au constatat concentraţii
mari de praf, alergeni şi spori de ciuperci. Atât în bibliotecile cu aer condiţionat,
cât şi în cele fără, pe timp de iarnă, Cladosporium
a fost cel mai frecvent constatat, iar Aspergillus
– pe timpul verii. În prezent, există protocoale de curăţare a bibliotecilor
(suprafeţe, filtre speciale de aer condiţionat şi pentru aspiratoare etc.), şi
a cărţilor din arhive. Periodic se recomandă efectuarea de controale
microbiologice pentru depistarea coloniilor de ciuperci: normal – până la 15
colonii pe o placă, igienă precară – peste 50 de colonii.
Bibliotecile publice şi personale şi-au schimbat
în ultimii ani înfăţişarea. Sunt mai aerisite, iar rafturile cu fişe şi cărţi
tipărite au fost treptat înlocuite cu ecrane şi computere. Cărţile electronice
(e-books) se citesc de pe tabletă, „răsfoim“ ziarele şi cărţile digital, fără să
ne mai umezim degetele. Regulile clasice de igienă în biblioteci au rămas
aceleaşi, cu amendamente pentru tastaturi şi ecrane, pentru care se mai caută
încă metode eficiente de dezinfectare. Cititul de cărţi în biblioteca publică
mai este la modă doar pentru un anumit public, consumator de cocaină şi cu
herpes, dacă ar fi să luăm în considerare ceea ce se poate identifica în zilele
noastre pe paginile cărţilor.