Newsflash
Cultură

Imne pentru Marea Orgă

de Dr. M. Gh. CĂLIN - mar. 6 2013
Imne pentru Marea Orgă
   Sunt unele perioade ale zilei şi zone în care Bucureştii capătă vibraţia Parisului. Cele mai potrivite momente pentru astfel de nostalgii se întâlnesc mai ales pe înserat, imediat după crepuscul. Atunci, pe unele segmente din Calea Victoriei, poţi regăsi ambianţa eclectică de pe Boulevard des Batignolles şi, dacă avansezi spre Splai, fiind dispus să accepţi un mic efort de imaginaţie, poţi găsi rumoarea potolită şi spiritul boem al bistrourilor din Montparnasse.
   Într-una din serile primăvăratice ale lunii ianuarie, din grupurile care curgeau spre terasele din centrul vechi, timp de o jumătate de oră, se desprindea în dreptul Muzeului de Artă o facţiune destul de risipită, care a virat în linişte spre Palatul Ateneului, plasat într-un ecleraj de eveniment.
   De o vreme, Filarmonica organizează anual unul sau două concerte în care se acordă spaţiu deplin şi exclusiv pentru orga cea mare, unul dintre cele mai valoroase instrumente de acest tip şi, după afirmaţiile unor buni cunoscători, singura orgă Walcker care a păstrat structura şi ambitusul pe care i le-a creat realizatorul ei. Alta orgă identică, construită în 1925, răsună în Sala Albastră a Stadhuset din Stockholm înaintea fiecărei decernări a Premiilor Nobel. Însă acesteia, între timp, tractura originală i-a fost schimbată cu una asemănătoare orgilor contemporane lui J. S. Bach, pe când exemplarul pe care Ateneul bucureştean îl găzduieşte şi ocroteşte a rămas cu mecanica electropneumatică iniţială. Singura modificare practi­cată a fost înlocuirea pupitrului cu un altul mai mic şi mai vizibil, adaptat la cerinţele zilei. Strănepotul marelui constructor de astfel de dispozitive muzicale monumentale, cel care a restaurat acum câţiva ani şi orga de la Bucureşti, afirmă că mai există doar un instrument al lui Oscar Walcker rămas neschimbat, la Palacio Nacional din Barcelona. Acesta datează din anul 1929, pe când orga de la Ateneu a fost inaugurată în 1939 şi îşi leagă numele de Carol al II-lea, regele care a sprijinit şi acest important fapt de cultură.
   Unii dintre pasionaţii concer­telor de orgă spun că, în principiu, acest instrument maiestuos şi complex ar suna cel mai bine în catedrale, unde fluidul sonor penetrează şi pluteşte în voie, dar sunt şi experţi care susţin că exemplarul de la Ateneu este o orgă special construită pentru o sală de concert, o „orgă orchestră“, al cărei sunet cald şi diafan o aşază pe primele locuri din categoria sa.
   Concertul pe care muzicianul Nicolae Moldoveanu l-a acordat publicului bucureştean, atât prin structura repertoriului, cât şi prin ţinuta interpretării, a fixat impresia că a fost proiectat de reputatul instrumentist ca o serbare având drept element axial tocmai instrumentul ale cărui sonorităţi au inundat domeniul acustic de sub cupola sălii. Repertoriul a cuprins doar piese de concert mai degrabă profane, cu o singură excepţie, la final, dar şi aceea având, prin dedicaţie, o semnificaţie telurică atinsă de un dramatism obiectiv. În prima parte, mai întâi, instrumentistul a animat orga şi i-a explorat toate resursele regiştrilor cu Fantezia în sol major de J. S. Bach, urmând ca după aceasta să însufleţească mai ales cele trei manuale (claviaturile) cu încântătoarea piesă Capriccio sopra il Cucco a lui Frescobaldi. Aceasta a risipit peste auditoriu tonurile luminoase ale unei zile de vară în armonii divine de flaut şi nai, sugestive până aproape de vizibil.
   Prima parte a concertului s-a încheiat cu majestuoasa şi complicata lucrare Livre d’Orgue a lui Dumage, pe care interpretul a oferit-o integral, expunându-se unui efort de tehnică deosebit şi unui nivel de concentrare înalt, pe care l-a pierdut doar în vreo două rânduri, în secţiunea a şaptea, urmările fiind retuşate cu delicateţe. Dacă în secţiune întâia a concertului Nicolae Moldoveanu a tratat orga ca pe un instrument căruia îi oferă motivaţia exprimării, după antract el pare a se învălui cu firea dirijorului, apropiindu-se de impozanta orgă ca de o mare orchestră simfonică pe care o va conduce cu o inspiraţie particulară, cu gesturi calme, modulate şi exacte, astfel încât parcurgerea claviaturii şi pedalierului, prin degajarea şi simplitatea lor, sunt apropiate demersului unui director de orchestră. Această manieră a fost mai evidentă la primele trei piese ale părţii a doua, dar mai ales în Passacaglia lui J. S. Bach, urmând ca, în final, timp de aproape douăzeci de minute, în magnifica piesă catalog BWV 564, interpretul să penduleze liber între ipostaza dirijorului şi cea a executantului.
   Aproape epuizat, la sfârşitul concertului, artistul a comunicat publicului oarecum dezamăgit, că nu acordă niciodată bis, dar a oferit cu afecţiune şi întristare un coral de Bach în memoria pianistei Mihaela Ursuleasa.
   Între secţiunile pieselor pe care le-a cântat, Nicolae Moldoveanu a lăsat de fiecare dată o măsură sau două de spaţiu vid pentru cadrul de linişte, dar la urma acestui coral meditativ şi tulburător, artistul a păstrat un interval de patru măsuri, în care cei care au cunoscut-o pe marea violonistă să-şi poată astâmpăra lacrimile.
   Către momentele de încheiere ale concertului, dintr-o dată decontractat şi condescendent, în centrul marii scene a Ateneului, acest tânăr, important instrumentist şi dirijor român, a preluat caldele aplauzele ale asistenţei şi le-a oferit cu o adâncă reverenţă panoului monumental al tuburilor pe care marea orga îl expunea într-o lumină însufleţită.
   Ceva mai târziu, publicul s-a retras în linişte şi calm, încercând să conserve esenţa unui eveniment muzical deosebit, apoi, traversând seara care se statornicise deja, a tulburat puţin şirul animat al trecătorilor care coborau către bistrourile din centrul vechi.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe